Este premiul Nobel obtinut de Herta Muller , acum patru ani, si premiul Romaniei ? Un posibil raspuns...... Un scriitor e rezultatul unei experienţe. Cineva cânta un cântec popular românesc. Priveam prin înserare cum treceau oi cu picioare roşii prin cântec. Şi-am auzit cum s-a oprit vântul în cântec. Tăcerea nu-i o pauză în vorbire, ci o treabă în sine. Am fost mereu uimită de varietatea lingvistică a limbii române, de metaforele pe care le conţine. E o altă dimensiune a sinelui, pe care ţi-o conferă, de parcă aş avea două staţii, una a limbii pe care o întrebuinţez, alta, cea oferită de cuvântul echivalent al celeilalte limbi, care oferă o altă imagine. Limba română mă însoţeşte permanent, o am în cap, chiar dacă scriu în limba germană. Mă însoţesc, întotdeauna, în paralel, imaginile celeilalte limbi. Am scris întotdeauna doar pentru mine. Încerc să decriptez, în interior, ceea ce se petrece cu mine, ce s-a ales din mine. Mă trag dintr-un sătuc, am ajuns la oraş, unde m-am confruntat cu o minoritate germană conservatoare, apoi am scris prima mea carte, mi-am renegat mereu originile, am scris despre chestiunile naţional-socialismului, apoi despre modul de viaţă arhaic, de la sate, despre etnocentrism şi mulţi au caracterizat scrierile mele, din acest motiv, ca o literatură naţionalistă, ceea ce eu nu cred că am făcut. Fiecare moarte e pentru mine un sac. Când tăcem, suntem dezagreabili, când vorbim, devenim ridicoli. Atunci când o viaţă de om este mai scurtă decât cea unei dictaturi, această viaţă este furată de Stat. Pentru că în această ţară trebuia să umblăm, să mâncăm, să dormim, să iubim pe cineva cu frică, până când aveam din nou nevoie de frizer şi de foarfecă de unghii.
Posted on: Tue, 08 Oct 2013 02:23:17 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015