IMPORTANTA INTRUPARII FIULUI LUI DUMNEZEU **După ce primul astronaut american a coborât pe lună, Preşedintele Statelor Unite lăudat astfel această minune a ştiinţei moderne: "Punerea piciorului unui om pe lună este cel mai mare moment din istoria omenirii." La scurtă vreme după aceea, Billy Graham, predicând într-un mare stadion, a pus lucrurile la punct: "Cu tot respectul cuvenit Preşedintelui, cel mai mare moment din istoria omenirii n-a fost atunci când omul a pus piciorul pe lună, ci atunci când Dumnezeu cel infinit şi etern a pus piciorul pe pământ în persoana lui Isus Cristos." Venirea în această lume a Fiului lui Dumnezeu, care este cel mai mare eveniment care a avut loc pe această planetă, este, în acelaşi timp, şi cel mai complex şi mai bogat eveniment din istoria omenirii. Acest eveniment nu poate fi redus sau limitat la un singur scop, la o singură acţiune, sau la o singură realizare. Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, este o Persoană divină cu natură divină care prin Întrupare s-a îmbrăcat cu natură umană. Cristos este, astfel, o Persoană divino-umană (pe deplin Dumnezeu si pe deplin om). Scopul întrupării Fiului lui Dumnezeu **Dacă deschidem Biblia, Domnul Isus ne arată de multe ori scopul venirii Lui pe acest pământ. În Luca 19:10 se proclamă scopul venirii Lui : ”Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.” În Luca 4:43 „Trebuie să vestesc Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi, fiindcă pentru aceasta am fost trimis sau am ieşit.” În Ioan 12:47 „Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.” Ioan 10:10 „Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să distrugă. Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug.” Marcu 2:17 „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.” În textul pe care l-am citit Isus proclamă scopul venirii Lui: „Căci tot aşa, Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca preţ de răscumpărare pentru mulţi.” Isus Hristos a venit să vestească Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu; Isus Hristos a venit să mântuiască lumea** Cercetând Scripturile şi căutând să facem o anumită sistematizare, am ajuns să vedem că Fiul lui Dumnezeu a venit în omenire şi în istorie cu următoarele scopuri: Să se identifice cu noi şi să Se asemene cu noi în toate lucrurile (Evrei 2:10-17); Să ni-L facă cunoscut pe Tatăl (Ioan 1:18; Matei 11.27); Să ne aducă învăţătura finală de la Dumnezeu (Evrei 1:1-2; Ioan 12:48-50); Să trăiască o viaţă de om desăvârşit şi să devină astfel Modelul nostru (Ioan 8:46; Matei 11:28-29; 1 Ioan 2:6); Ca să moară în locul nostru (Matei 20:28; Marcu 10:45); Ca să poată deveni Mijlocitorul nostru în calitate de Marele nostru Preot (1 Tim.2:5; Evrei 2:17; 1 Ioan 2:1-2); Ca să Se unească cu noi şi astfel noi să trăim împreună cu El (1 Tes. 5:9-10); Ca să ne dea calitatea de fii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:11-13; 3:14), sau, după cuvintele lui Atanasie: „El a devenit ceea ce suntem noi, pentru ca noi să putem deveni ceea ce este El." ** **De ce a venit Fiul lui Dumnezeu pe pamant ? Adevaratii credinciosi au aflat din Cuvantul lui Dumnezeu scris in Sfanta Scriptura, ca Domnul Isus Cristos a venit pe pamantul nostru ca sa indeplineasca Planul lui Dumnezeu care a fost conceput inca din vesnicie pentru salvarea omenirii din pacat, prin credinta si pocainta. Acest Plan al lui Dumnezeu care are in centrul sau pe Fiul Sau, Isus Cristos, are cateva elemente constitutive pe care El le-a indeplinit cu acuratete. In randurile ce urmeaza, voi vorbi despre ele. Domnul Isus Cristos, Mantuitorul, a venit in lumea noastra, ca sa fie PURTATORUL pacatelor noastre. Sfanta Scriptura declara ca fiecare fiinta umana nascuta pe acest pamant, e vulnerabila la pacat si pacatuieste: "Nu exista nici un om neprihanit, nici unul macar. … Caci toti au pacatuit, si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu." (Rom.3:10;23). Tot din Biblie, aflam ca noi insine nu puteam rezolva aceasta problema a intinarii noastre pentru care am fost sortiti mortii. Dar Dumnezeu a avut grija ca sa ne ajute sa o rezolvam. El a trimis pe Domnul Isus ca sa fie Sacrificiul Suprem, Final, asa cum scrie proorocul Isaia: "Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa, care ne da pacea, a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti." (Isaia 53:5) Si apostolul consfinteste acest adevar, spunand: "Si stiti ca El S-a aratat ca sa ia pacatele; Si in El nu este pacat. … Si noi am vazut si marturisim ca Tatal a trimes pe Fiul ca sa fie Mantuitorul lumii." (1 Ioan 4:14; 3:5) Aceasta este vestea adusa de ingeri pastorilor ce erau in noaptea de Craciun pe campiile Betleemului: "astazi in cetatea lui David, vi s-a nascut un Mantuitor, care este Hristos, Domnul" (Luca 2:11) Ce mare veste! Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit in lumea noastra, ca sa DISTRUGA lucrarile diavolului, asa cum scrie Ioan, apostolul: "Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului." (1 Ioan 3:8) Imediat dupa ce sarpele a amagit primii oameni si acestia au cazut in pacat, Dumnezeu a promis ca Fiul femeii (Domnul Isus), va distruge pe Satan: "Aceasta iti va zdrobi capul, si tu ii vei zdrobi calcaiul." (Geneza 3:15) Pacatul isi are originea in Satan; el este cel ce face toate lucrurile in opozitie cu cele facute de Dumnezeu. Asa de exemplu, Dumnezeu creeaza, da viata, Satan, distruge, omoara … Dar Isus a venit sa distruga lucrarile diavolului, aducand mantuirea pentru noi. Satan deja este un dusman invins si atunci cand Domnul Isus va veni din nou, il va arunca pentru totdeauna, in iazul de foc. Domnul Isus Cristos, Fiul Dumnezeului celui vesnic, a venit in lumea noastra, ca sa ne ofere viata vesnica. Biblia spune ca, "noi eram morti in greselile si pacatele noastre" si ca, "plata pacatului este moartea." Pentru a schimba aceasta stare de fapt, Fiul lui Dumnezeu a venit de buna voie, ca sa implineasca planul Tatalui: "Dragostea lui Dumnezeu fata de noi s-a aratat prin faptul ca Dumnezeu a trimes in lume pe singurul Sau Fiu, ca noi sa traim prin El ..." (1 Ioan 4:9). Aceeasi idee, dar pusa in alte cuvinte, o spune si apostolul Pavel, cand zice: "Fiindca plata pacatului este moartea; dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica prin Isus Cristos, Domnul nostru." (Romani 6:23) Viata, si in mod special cea vesnica, este cea mai mare nevoie a omului. Fara dobandirea vietii vesnice, omul este sortit iadului si confruntat cu separarea de Dumnezeu pentru totdeauna. Apostolul Ioan a depus marturie asupra acestui aspect al Planului de mantuire a lui Dumnezeu, scriind:"Si marturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viata vecinica, si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine are pe Fiul, are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viata." (1Ioan 5:11-12) Cand am primit pe Isus ca Mantuitorul si Domnul nostru, El ne-a dat, in dar, viata vesnica! De acest lucru au parte toti cei care Il au ca Mantuitor personal pe Domnul Isus Cristos. Dumnezeu nu doreste ca oamenii sa-si petreaca eternitatea in iad, ci dimpotriva; El doreste ca toti oamenii sa-si petreaca vesnicia cu El, in rai. Dumnezeu, in marea Sa dragoste, ofera tuturor oamenilor oportunitatea de a fi salvati din pacat si din pierzare prin Fiul Sau :,,Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta, si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiesca; pentruca a randuit o zi in care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul , pe care L-a randuit pentru aceasta si despre care a dat tuturor oamenilor o dovada netagaduita prin faptul ca L-a inviat din morti...'(Faptele Ap. 17:30-31) De aceea si pentru aceasta, a venit Isus Cristos in lume. Potential, oricine poate fi salvat, daca vrea. El poate fi si Mantuitorul tau daca crezi in venirea Lui in lume pentru tine si salvarea ta din pacat. Da, El a venit sa fie Mantuitorul lumii, dar ca acest fapt sa fie real si pentru noi, trebuie sa-L acceptam in mod personal. Haideti sa-I multumim lui Dumnezeu pentru Darul minunat ce ni L-a daruit in persoana Fiului Sau, ce a venit de buna voie ca sa indeplineasca Planul Tatalui de dragul meu si al tau. Scopul întrupării Fiului lui Dumnezeu (1) Să descopere pe Dumnezeu oamenilor În trecut, Dumnezeu S-a descoperit oamenilor prin lucrările Sale (după cum scrie în Scriptură), lumea Lui (Psalmi 19:1-6), şi cuvântul Lui (Psalmul 19:7-14). La venirea lui Christos, Dumnezeu s-a arătat în persoana lui Isus Christos: ,,După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui' (Evrei 1:1-3a). Profetii nu au fost decat canale prin care s-a transmis cuvantul divin. Domnul Isus Cristos este EL Insusi revelatia finala a lui Dumnezeu catre oameni. Dupa cum a spus ap. Ioan :,,Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.' (Ioan 1:17-18). Domnul Isus a spus “Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl” (Ioan 14:9). În mod clar Domnul susţinea a fi chiar Acel pe care apostolii îl reprezentau ca Fiul întrupat al lui Dumnezeu (Ioan 1:1; 6:38; II Cor. 8:9; Filipeni 2:6,7; Gal. 4:4-5).Să refuzi să crezi în Domnul Isus Hristos ca Dumnezeu întrupat înseamnă să respingi toate descoperirile divine ale lui Dumnezeu fie din Vechiul fie din Noul Testament (cf. Ioan 5:39-40; 6:45, 68; 8:26, 31-32, 42-47; Matei 22:29). (2) Să răscumpere omul căzut Nimic nu ar putea fi mai clar documentat în Scripturi decât faptul că principalul scop al întrupării a fost să salveze oamenii din păcatele lor: “Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.” (Luca 19:10; cf. Matei 9:13; Marcu 10:45). 'Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimes pe Fiul Său, născut din femeie, născut supt Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau supt Lege, pentru ca să căpătăm înfierea'. (Gal. 4:4-5). ' O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul, care zice: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi”, dintre cari cel dintâi sunt eu '.(1 Tim. 1:15; cf. 1 Ioan. 4:10). Inseparabila relaţie dintre întruparea lui Christos şi ispăşire poate fi văzută la masa de împărtăşanie. Aici, ni se aminteşte că salvarea noastră a fost obţinută prin vărsarea sângelui lui Christos pe crucea de la Calvar. Cele două elemente folosite pentru masa Domnului sunt pâinea şi vinul. Pâinea este simbolul trupului--trupului uman al Domnului care a fost dat pentru salvarea omului. Paharul simbolizează sângele Domnului nostru care a fost vărsat pentru iertarea păcatelor noastre. Sângele nu ar fi putut fi vărsat separat de un corp uman. În acest fel, ispăşirea pe care Domnul nostru a realizat-o pentru noi a depins de întrupare. Mai clar, “şi fără vărsare de sânge, nu este iertare.” (Evrei 9:22), fără un trup uman, nu ar fi putut fi vărsare de sânge (cf. Evrei 10:5-10). Nu ar trebui să ne mire că Satan ar alege să depună cele mai mari eforturi pentru slăbirea fundaţiei doctrinei întrupării, pentru că ea este temelia mântuirii omului. (3) Scopul iniţial al lui Dumnezeu pentru om, cât şi scopul Său final, este ca omul să domnească peste creaţie. Când omul a fost creat şi aşezat în Grădina Eden, el a fost creat după chipul lui Dumnezeu (Gen. 1:26). În timp ce au loc o mulţime de discuţii despre tot ceea ce vrea să exprime fraza “după chipul Nostru” un aspect al acesteia este că omul, la fel ca Dumnezeu, va conduce: Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” (Gen. 1:26, accentuarea mea). Când Adam a căzut, toată omenirea, într-adevăr toată creaţia (cf. Rom. 8:20-22), a căzut, rezultând haos. Stăpânirea omului este în cel mai fericit caz distorsionată. Dumnezeu a promis, lui Israel cât şi bisericii, că oamenii Lui vor fi “o împărăţie de preoţi” care vor domni cu El (Exod. 19:6; 1 Petru 2:5, 9; Apocalipsa 1:6; 5:10). Această domnie se va stabili când Mesia vine pe pământ pentru a-l supune şi a domni asupra lui. Mesia a fost urmaşul lui Avram (Gen. 12:1-3), din tribul lui Iuda (Gen. 49:8-12), şi din sămânţa lui David (2 Sam. 7:12-16). În evanghelii găsim genealogia Domnului nostru şi anume stabilindu-L ca unul din descendenţii lui Avram, Iuda, şi David, ca fiu legal (dar nu biologic) a lui Iosif (cf. Mat. 1:1-16; Luca 3:23-38). În prezentarea naşterii Domnului nostru este o accentuare decisivă asupra promisiunilor pe care Dumnezeu le-a făcut israeliţilor din vechime şi în special acelora care au avut legătură cu domnia dreaptă a lui Mesia: Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Şi iată că vei rămânea însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit” (Luca 1:30-33; cf. Mat. 2:2, 6; Luca 1:49-54; 68-75). Pe cât se pare de straniu, nu a fost de ajuns că a doua persoana a divinităţii a fost într-adevăr Dumnezeu - El a trebuit de asemenea să fie şi om pentru a împlini scopul lui Dumnezeu şi promisiunile Lui către om. Motivul este acela că scopurile lui Dumnezeu şi promisiunile lui Dumnezeu au fost făcute omului, ca om. A fost omul cel făcut după chipul lui Dumnezeu şi cel care a fost destinat să domnească peste creaţia Sa. Cel care trebuia să îndeplinească scopurile şi promisiunile lui Dumnezeu era un om. Omul decăzut nu ar fi putut şi nici nu ar fi împlinit scopurile lui Dumnezeu din pricina păcatelor sale. Astfel că, un om nou, un “al doilea Adam” trebuie să intervină în istoria umanităţii. Acest om trebuie să fie de asemenea fără nici un păcat. Pentru a împlini Scripturile El trebuie să fie divin . Pentru ca promisiunile şi scopurile lui Dumnezeu să fie împlinite trebuie să aibă loc întruparea. Când întruparea a avut loc, acei care i-au fost martori au fost asiguraţi că domnia lui Dumnezeu (şi domnia celor credincioşi) va fi acum stabilită pe pământ. Importanţa umanităţii lui Christos (astfel, întruparea) este subliniată de scriitorul către Evrei în al doilea capitol al epistolei sale. El scrie de superioritatea lui Christos faţă de îngeri. În versetele 24 şi 25 autorul continuă să arate că a fost necesar pentru Domnul Isus Christos să ia trup uman-carne pentru a putea să preoţească frăţietăţii sale. Isus Cristos, a doua Persoană a Sfintei Treimi, stă la dreapta Tatălui ca Persoană divino-umană, fiind singurul Mijlocitor între oameni și Dumnezeu și deasemenea Mare Preot. În capitolul 10 a epistolei către Evrei este clar arătat că Domnul Isus, din necesitate, a trebuit să adauge umanitate divinităţii sale: ' De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup;” (Evrei 10:5). Când Domnul nostru şi-a adăugat umanitate la divinitate, a făcut asta pentru eternitate. Dumnezeul-om va reveni şi va domni, şi noi vom domni cu El. (4) Prezenta preoţie a lui Christos este de asemenea cea care are mare însemnătate din cauza întrupării Sale. Salvarea noastră, realizată în trecut prin moartea lui Christos pe cruce şi realizată pe deplin în a doua Sa venire şi domnie este posibilă datorită umanităţii Sale. Între trecut şi viitor este încă o altă preoţie pe care Domnul nostru o poartă ca om: ,,Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine însuşi, ca preţ de răscumpărare pentru toţi: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită (I Tim. 2:5-6, scos în evidenţă de mine). În prezent, Fiul aşteaptă cuvântul Tatălui pentru ca să se reîntoarce pe pământ şi să-şi supună duşmanii (cf. 1 Cor. 15:20-28; Apocalipsa 5). La ora actuală, Domnul Isus Christos este avocatul nostru în faţa Tatălui (I Ioan 2:1). Rolul său prezent de Mare Preot are o importanţă specială pentru noi pentru că el a venit pe pământ ca om, făcându-se un Avocat milos şi înţelegător, sursă de putere şi încurajare: ,,Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. Şi prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sînt ispitiţi.'(Evrei 2:17-18). De atunci avem un Mare Preot care a trecut prin cer, Isus Fiul lui Dumnezeu, îngăduie să ne ţinem fermi de mărturisirea noastră. "Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile-pe Isus, Fiul lui Dumnezeu-să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie ". (Evrei 4:14-16). Consecinţele negării şi respingerii întrupării Domnului nostru sunt substanţiale, după cum am văzut. Aceasta este datorită, în parte, faptului că întruparea Domnului nostru este eternă. Ceea ce El a devenit în staul acum câteva secole, este ceea ce El va fi pentru vecie – Dumnezeul-Om. Să negi întruparea este să negi naşterea din fecioara, miracolele Domnului nostru, jertfa Sa înlocuitoare, şi învierea Sa trupească. În consecinţă, să negi întruparea înseamnă să negi tot ; să respingem întruparea este să subminăm chiar centrul credinţei noastre. . Doctrina întrupării ne previne de absurditatea respingerii salvării în Christos şi înlocuind eforturile noastre proprii. Am sugerat (şi recunosc că acest argument logic ar putea avea anumite puncte slabe) că dacă omul nu ar fi fost pierdut ,fără speranţă, Dumnezeu puţin probabil că ar fi trimis pe Fiul Său de la iesle la cruce. Dacă salvarea omului are nevoie de aşa măsuri drastice ca ieslea şi crucea, cu siguranţă Dumnezeu este pe bună dreptate supărat pe eforturile omului să se salveze singur, astfel respingând persoana şi lucrarea Fiului lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu a ales să salveze păcătoşii trimiţând pe singurul Său Fiu, cu siguranţă Dumnezeu are tot dreptul să ceară ca oamenii să găsească salvarea doar în Fiul Său. Planul lui Dumnezeu pentru mantuirea omului pacatos este desavarsit, este pefect ; omul nu mai trebuie sa adauge nimic. Cât de absurd este să cauţi să stai înaintea lui Dumnezeu prin oricare altă justificare care îl respinge pe Isus Christos, Dumnezeu întrupat. Trebuie să fim de acord cu scriitorul către Evrei care a afirmat : ' Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi. . . . Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu! '(Evrei 10:26-27, 31). Acei care refuză pe Hristosul evangheliilor, trebuie să înfrunte pe Hristosul Cărţii Apocalipsei, care Işi va îngenunchea duşmanii. ( Ioan Sinitean Chicago USA ) ( Iosif Ton ) (voxdeibaptist.org/importanta-intruparii/)
Posted on: Sun, 04 Aug 2013 13:10:54 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015