INTERVIU Radio TRANSILVANIA, tema de discuţie- reglementarea gestionării “câinilor făra stăpân”. Florin Mihalca (R.T) : Aceasta este Legea 258/2013, unde aţi avut şi dumneavoastră o contribuţie substanţială, a fost publicată în Monitorul Oficial în data de 26 septembrie 2013 şi va intra în vigoare din 29 septembrie 2013. Cum comentaţi acest aspect? Ioan Cupşa (PNL) : În primul rând ţin să precizez că am avut o contribuţie, nu a fost substanţială, dar vă mulţumesc pentru încrederea pe care mi-o acordaţi. Am avut o contribuţie în sensul în care în Comisia Juridică, practic s-a definitivat forma pe care a îmbrăcat-o proiectul de lege, mai apoi votat în Camera Deputaţilor. După cum bine ştiţi Curtea Constituţională a declarat drept constituţional proiectul, mai precis a respins excepţia de neconstituţionalitate ridicată de un număr de 30 deputaţi şi senatori şi drept urmare a declarat constitutională actuala formă a legii privitoare la gestionarea câinilor fără stăpân. Vreau să discut şi prin prisma reververaţiei pe care a avut-o în opinia publică această lege.În urma survenirii tragediei de la Bucureşti, opinia publică s-a polarizat, reacţiile au fost de la sentimentale până la unele chiar visceral. Pe de o parte au fost unii care ne-au cerut să alegem între oameni şi câini, apăsând energic pe cuvântul oameni, pe de altă parte alţii şi-au făcut un merit din datoria pe care dânşii o văd de a salva, şi citez aici: “căţeii de la genocid”. Eu cred că sunt nesănătoase ambele abordări, eu cred că nu trebuie să alegem între oameni şi câini, relaţia noastră ancestrală poate continua, sigur în acord cu realităţile zilei de astăzi. Florin Mihalca (R.T): Care sunt aspectele pozitive ale legii? Ioan Cupşa (PNL) : Cred că este o lege bună, sigur nu e perfectă, este perfectibilă, viitorul probabil că va impune nişte modificări acestei legi, aşa cum este normal, este firesc. Este o lege bună şi o să subliniez aspectele pozitive, căci de celelalte s-au ocupat alţii, de aşa- zisul genocid la ne dedăm, eu o să vorbesc despre aspectele pozitive ale acestei legi, căci ele există cu certitudine. Cel mai important aspect este cel că stabileşte o ordine de preferinţă în ceea ce priveşte acţiunile ce trebuie intreprinse în vederea soluţionării acestei probleme a câinilor fără stăpân. Cel mai important aspect este interzicerea reteritorializării, acest barbarism al limbii române, reteritorializarea, care în fapt înseamnă nesoluţionarea acestei probleme, amânarea la infinit a rezolvării problemei câinilor fără stăpân. Aş dori să subliniez că de esenţa problemei cu care ne confruntăm este taman expresia “ fără stăpân”. În măsura în care câinii vor fi identificaţi şi vor fi în mod necesar legaţi de către un stăpân, indiferent cine va fi acela, problema noastră va fi soluţionată. Aşadar, trebuie să-I identificăm pe aceşti câini, să stabilim un raport de legatură cu stăpânul care-l are, sigur e necesară sterilizarea lor şi mai apoi în unele cazuri şi nu întotdeauna cu siguranţă e nevoie şi de aplicarea soluţiei sacrificării lor, acestei eutanasieri, un alt cuvant impropriu folosit, dar pe care-l consacră şi legea şi opinia publică îl foloseşte ca atare. Referitor la lege, în concret câteva aspecte pozitive: pe de o parte autonomia locală este deplin respectată de această lege, serviciile specializate vor fi organizate, deci aparţin Consiliilor Locale, în felul acesta principiul autonomiei locale este garantat. Consiliile Locale vor emite şi legislaţia subsidiară prin hotărâre de consiliu, vor stabili regulamentele, care la rândul lor vor reglementa funcţionarea acestor servicii specializate, sigur în acord cu legea. Deci, implicarea comunităţii locale este una importantă. Mai subliniez un alt aspect, respectiv implicarea veterinarilor calificaţi, fie asistenţi veterinari, fie medici cu licenţă de liberă practică, este o garanţie că această lege va fi aplicată fără abuzuri. Veţi remarca, lecturând această lege, că nu este nici o acţiune, o activitate desfăşurată de serviciile specializate, care să nu fie asigurata sau supravegheată de către un profesionist, de către un veterinar calificat. Un alt aspect pozitiv este implicarea organizaţiilor şi fundaţiilor, care au drept obiect protejarea animalelor în soluţionarea acestei probleme. Pe de o parte aceste organizaţii şi fundaţii, care sunt deosebit de active, cel puţin în media, pot să fie prezente prin reprezentanţi în fiecare moment al vreunei activităţi, pe care serviciile specializate o vor desfăşura, ba mai mult chiar împiedicarea prezenţei acestor reprezentanţi ai organizaţiilor şi fundaţiilor, care protejează animalele la aceste activităţi este drastic sancţionată, ca o contravenţie cu o suma foarte mare între 10000 şi 20000 lei amendă. Pe de altă parte, o prevedere tot pentru organizaţii şi fundaţii, se poate concesiona acest serviciu specializat, sigur în condiţiile legii, astfel ele pot să se implice active, să gestioneze acest serviciu public către dânşii. Legea mai prevede tot pentru aceste organizaţii şi fundaţii posibilitatea de a organiza adăposturi în care să cazeze câinii fără stăpân, să gestioneze la rândul lor această problemă, aşa cum legea o cere şi cum dânşii şi-o doresc. Alte garanţii şi instrumente pe care le crează această lege sunt: registrul special, care în mod necesar este vizat de un medic veterinar, registrul special unde sunt evidenţiate toate activităţile privitoare la gestionarea acestei probleme, alt registru important este cel al câinilor fără stăpân şi cel mai important registru, care trebuie ţinut în mod necesar cu sancţiuni foarte serioase, este registrul câinilor cu stăpân, care va fi gestionat de către Colegiul Medicilor veterinari, din nou organizaţie profesională a unor profesionişti. Aceştia vor gestiona şi în felul acesta vor garanta că nu se va aplica abuziv această lege împotriva câinilor şi respectiv a stăpânilor acestor câini. Devreme ce am identificat că problema o reprezintă taman expresia “câine fără stăpân”, adopţia e un lucru important, adică adopţia leagă câinele de o persoană în mod necesar, ceea ce naşte responsabilitate pentru cetăţeanul, care iubitor de animale adoptă aceste animale.Adică , adopţia trebuie să fie una efectivă, nu una formală. Adopţia câinilor din adăposturi de acum înainte se va face cu respectarea cumulativă a unor condiţii: adoptatorul trebuie să prezinte o dovadă a spaţiului pe care-l are, adoptatorul trebuie să prezinte o dovadă a resurselor materiale de care dispune pentru creşterea şi întreţinerea câinelui, asta nu înseamnă foarte mult, înseamnă doar dovedirea faptului că are resurse materiale:pensie, salariu, orice alte venituri şi un aspect foarte important, în cazul în care adoptatorul doreşte să adopte mai mult de 2 câini are în mod necesar nevoie de acordul asociaţiei de proprietari sau de acordul vecinilor. Cel mai important aspect este că acest câine , după adopţie va fi înregistrat, sau mai bine zis actul de adopţie va fi înregistrat într-un registru de evidenţă a câinilor cu stăpân, născând astfel obligaţii legale specifice pentru stăpân. Legându-l astfel pe câine de stăpân să sperăm că adopţiile nu vor mai avea caracterul fictiv pe care l-au avut până acum şi aceşti câini adoptaţi fictiv nu se vor mai reîntoarce de îndată în strada de unde au fost ridicaţi de serviciile specializate. Sancţiunile pentru stăpâni sunt de natură contravenţională, şi chiar se poate angaja răspunderea penală a acestui nou proprietar, a acestui stăpân de câine, fie pentru abandon, fie pentru rele tratamente aplicate câinelui. Deci inclusiv această măsură rezolvă problema expresiei “câine fără stăpân” transformând-o cu adevarat din câine fără stăpân, în câine cu stăpân, şi nu formal , ci şi în fapt. Florin Mihalca (R.T): Aşadar, înţelegem o lege permisivă , Legea 258/2013? Ioan Cupşa (PNL) : Este o lege permisivă nu doar prin cele ce am afirmat până acum, este permisivă chiar în măsura extremă pe care o dispune, respectiv cea a sacrificării câinilor, a eutanasierii. Este permisivă pentru că permite reprezentantului primarului, a organului executiv local să decidă termenul în care ulterior împlinirii celorlalte proceduri vor fi eutanasiaţi aceşti câini. Ce înseamnă asta de fapt? Înseamnă că în funcţie de capacitatea de cazare şi de disponibilităţile bugetare locale, respectiv de serviciul specializat, aceşti câini vor putea fi eutanasiaţi de îndată sau prorogat cândva în timp se va întâmpla această eutanasiere. Mai mult decât atât , în toată această perioadă de timp până la eutanasierea efectivă, ei pot fi revendicaţi sau adoptaţi.Mai mult, după ce s-a dat o astfel de decizie cu un termen privind eutanasierea unui anumit câine, termenul poate fi prelungit în mod motivat.Pe româneşte, depinde de comunitatea locală, când şi chiar şi dacă va eutanasia câinii. Mai subliniez un aspect, câinii vor fi eutanasiaţi de îndată, numai şi numai dacă sunt agresivi , lucru de altfel constatat în urma unei proceduri şi dacă sunt bolnavi, şi acolo la această procedură de evaluare a câinilor care vor fi eutanasiaţi de îndată, reprezentanţii organizaţiei sau fundaţiei neguvernamentale pot să fie prezenţi. Nimeni nu le poate interzice accesul la această procedură. Florin Mihalca (R.T): Din acest punct de vedere, Oradea este un exemplu pentru celelalte oraşe ale ţării!? Ioan Cupşa (PNL) : Da, Oradea a fost tratată ca un exemplu de bune practici după cum bine ştiti în mass-media naţională şi se pare că aşa este, adăpostul de la Oradea funcţionează în condiţii normale, măsurile care s-au luat au fost unele potrivite, însa nu putem extinde în mod necesar experienţa unui oraş ca Oradea la problemele unui oraş ca şi Bucureştiul. Există o specificitate a acestei probleme, drept urmare sigur se va ajunge în mod necesar şi la eutanasierea unor câini, acolo unde capacităţile de cazare n-or să permită păstrarea lor pentru o durată nedeterminată sau lungă de timp, este sigur cazul Bucureştiului. Florin Mihalca (R.T): În încheiere, să concluzionăm aşadar, dl. deputat, această Lege 258/2013, era cam ce se impunea în acest moment pentru România? Ioan Cupşa (PNL): După cum vă spuneam mai înainte, această lege nu este perfectă, este perfectibilă, ca orice act normativ, însă cred că această lege a reuşit să depăşească disputa publică, disputa din mass- media între cele două extreme a celor care se raportează la problema câinilor fără stăpân, eu cred că am reuşit să identificăm cu adevărat care este problema şi respectiv să promovăm şi o soluţie , cum vă spuneam de esenţa acestei probleme este expresia “ câini fără stăpân”, de îndată ce aceşti câini într-un fel sau altul vor fi trataţi drept câini cu stăpân prin revendicare, adopţie şi apoi prin identificare, prin aceste registre naţionale, problema va fi ţinută, cred eu , sub control. Deci, această lege nu este în sine o lege bună sau proastă, va depinde de cei care o vor aplica în viitor, dacă această lege va solution sau nu problema câinilor fără stăpân.Deci depinde de înţelepciunea comunităţilor locale, a organelor executive şi legislative locale , de felul în care această lege va fi aplicată.Sigur câini fără stăpân o să mai vadă şi copiii noştrii şi dacă Dumnezeu ajută şi nepoţii noştri. Raportându-ne la această lege, cred că această lege nu este o soluţie în sine, aşa cum este salutată, ca şi cum problema câinilor fără stăpân a fost deja rezolvată prin simpla dictare a acestui act normativ, aşa cum nu este pe de altă parte nici o lege a “exterminării în masă”,” a genocidului canin”, cum alţii tratează acest act normativ. Este un act normativ permisiv, aşa îl consider eu, este un act normativ perfectibil şi evoluţia viitoare a stării de fapt va determina probabil modificarea acestei legi în viitor. Florin Mihalca (R.T): Domnule deputat Ioan Cupsa, noi vă mulţumim foarte mult! Ioan Cupsa (PNL): Mulţumesc şi eu!
Posted on: Fri, 04 Oct 2013 10:31:27 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015