Isterie, panică şi lacrimi. Pe sistemul „io cu cine mă mărit?!?”, femeile din ziua de astăzi sunt în mare criză. De parcă nu era suficientă aia financiară, acum trebuie să ne descurcăm cumva şi cu criza măritişului, care-i parcă mai severă ca ailaltă. Când eram mai mică, mi-a zis mama o vorbă mare: „Nu te grăbi, mamă, să te măriţi, că îi zice „căsnicie” de la caznă. Altfel îi zicea fericire.” Şi-am băgat repede un dicţionar, să mă dumiresc: CÁZNĂ, cazne, s. f. 1. Tortură, supliciu, chin. 2. Asuprire, împilare, nedreptate. 3. Străduință, osteneală, trudă. ‘Ai de capul meu! Nu mănânc pufarine aici, m-a pocnit şi pe mine acum vreo 2 ani, parcă o luasem razna, visam rochie fronsată din dantelă fină, dulceţuri, un inorog călare pe prinţ, pardon, invers, cupidoni cu săgeţi înmuiate în nectarul iubirii şi alte detalii de basm. Şi cum pluteam eu aşa, în lumea viselor, am început să aud în jurul meu pledoarii de jale de la femei măritate. Măritate-de-puţin-timp şi măritate-de-când-lumea-şi-pământul. Dar jălaniile lor sunau la fel, parcă erau plăci de vinil bocitoare, şi toate conchideau: „Te invidiez că eşti liberă!”. Liberă? Păi adicătelea cum vine asta? Voi sunteţi la închisoare sau...? Ideea e destul de simplă. Nu te măriţi de plictiseală, nici de singurătate. Nu te măriţi pentru că te-a apucat chemarea uterului şi vrei copil, nu te măriţi pentru că aşa trebuie, aşa zice lumea, e timpul, îţi trece vremea. Nu te rogi de bărbat să te ia de nevastă, nu devii o penibilă disperată care cerşeşte verighetă. Decât să te măriţi din unul din motivele enumerate mai sus, mai bine stai potolită şi te apuci de croşetat. E o afacere mai bună. Te măriţi când găseşti bărbatul potrivit, când iubeşti matur şi profund, nu frugal. Când simţi că Dumnezeu şi-a pus mâna pe creştetele voastre şi v-a legat. Nu când simţi fluturi şi bezele, ca o adolescentă disperată. Cunosc femei care n-au avut răbdare, s-au minţit singure că omul cu care erau e cel potrivit, s-au luat după gura lumii şi, după o nuntă ca-n poveşti, au dat de realitatea ca-n filme. De groază. Şi e dureros să divorţezi la nici 2 ani de la nuntă. Cu măritatul nu e de joacă, nici de glumă. E o ruletă rusească, o horă la care joci legat la ochi, o loterie. Dacă-i miere sau fiere, depinde de voi. Şi de cum îşi pune Dumnezeu mila, pentru că, până la urmă, dacă nu există binecuvântare divină, totul e în zadar. Aşadar, mai uşor cu criza măritatului. Bucuraţi-vă de momentele astea magice, când nu trebuie să spălaţi chiloţii partenerului, să vă treziţi mai devreme ca să-i faceţi micul dejun, când sunteţi libere să mergeţi unde vreţi fără să daţi socoteală. Bucuraţi-vă că încă purtaţi numele tatălui vostru. Răbdare, răbdare, răbdare. Vom avea destul timp să fim doamne. Cu verighetă şi bărbatul potrivit alături. Acum să ne bucurăm.
Posted on: Mon, 11 Nov 2013 21:43:46 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015