Jurnal de voluntar: Andreea As e cu micuta Narcisa la Bad Oeyenhausen de luni. Narcisa a fost operata marti pentru a i se corecta un defect cardiac grav. Andreea ne povesteste: Miercuri, 5 iunie 2013 "Hello sau Hallo incep repede cu vestile, ca stiu ca le-asteptati: Narcisa e sedata de marti, de dupa operatie. Toracele ei e inca deschis si nu trebuie sa se miste deloc. E hranita doar cu apa cu minerale, e plina de tubulete si de fire - si toate sunt asezate cu precizie aproape milimetrica. De dimineata medicul mi-a spus ca a trecut cu bine prima noapte de dupa operatie, ca e stabila si, daca la ecografia de seara lucrurile stau bine, joi sa i se va inchida toracele. Prima veste buna. De fapt asa am tinut o toata ziua - numai cu vesti bune: dupa amiaza au venit rezultatele testelor pentru virusi si bacterii - Narcisa nu are niciun virus sau bacterie, deci poate fi mutata de la izolator intr-un salon cu mai multi pacienti. Asistentele sunt incantate ca nu vor mai trebui sa poarte manusi, bonete, halate si masti - ce mai, armura... - de cate ori intra la ea. Eu trebuie sa le port inca, pana ies rezultatele si pentru mine. Doctorul Sandica imi spune seara, dupa ecografie, ca, daca trecem noaptea cu bine, maine ii va inchide toracele si, practic, incepe drumul drept spre recuperare. Imi place sa stiu ce se intampla pas cu pas, pun intrebari, poate cam multe, dar nu ma las pana ce nu pricep bine cauzele si consecintele. La un moment dat, Mariei i-a urcat tensiunea la 10,9 cu 6,1. Nu este in paramentrii doriti. Se intamplase si de dimineata, dar s-au ajustat dozele de medicamente. Pret de o jumatate de ceas am asteptat cu sufletul la gura sa isi revina. Se terminase programul de vizita, dar nu m-am indurat sa plec pana ce n-am vazut cu ochii mei ca e bine si ca nu mai suna alarma de la aparatele de monitorizare. Stiu ca este pe maini foarte bune. Azi am fost mai emotionata decat ieri. Recunosc, am si plans. E multa emotie aici. Si parintii lui Matei sunt emotionati. Trebua sa fie operat azi, dar a ramas pe maine pentru ca a venit o urgenta. E greu sa-ti vezi copilul dus spre sala de operatie si sa te gandesti ca se va intoarce altfel. Sigur, eu imi spun ca nu poate iesi decat bine, dar clipele astea de despartire, cand esti departe de copil, cand bantui prin parcuri sau biserici rugandu-te... Clipele astea raman... Nu-ti doresti decat sa sune telefonul, sa fie Doctorul Sandica si sa-ti spuna doar atat: "operatia a decurs bine, puteti merge la terapie intensiva pentru a va vedea copilul". Dar stiti ce... imi pare bine ca am plans, imi pare bine ca sunt aici, imi pare bine ca sunt om. Simt ca, de undeva din mine, vine o putere care ma intareste si ma face sa fiu cu tot sufletul aici unde sunt, alaturi de copilasii cu inimioare speciale. Si da, imi place ce fac si o fac din tot sufletul si cu toata inima. Scriu mult, doar de asta am un jurnal . Va pup si va imbratisez din Bad Oyenhausen."
Posted on: Fri, 07 Jun 2013 07:55:23 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015