Legiunea străină (franceză Légion étrangère) este o unitate a Armatei Franceze, care a fost întemeiată în 1831 printr-un decret dat de Ludovic-Filip al Franţei. Legiunea a fost creată pentru voluntarii străini care după Revoluţia Franceză din iulie 1830 nu mai aveau voie să se înscrie în armata Franţei. Corpul de elita este condus de ofiţeri francezi, armata în care astăzi sunt acceptaţi şi cetăţeni ai Republicii Franceze, ce în prezent formează 24% din numărul total de recruţi. Legiunea are la ora actuală (2009) în jur de 7.700 de soldaţi şi îşi are sediul la Aubagne. legion-etrangere/ Mărturisire unui Combatant La prima vedere pare un tip obişnuit. Nici mai mult şi nici mai puţin diferit decât alţii de seama noastră. L-am întâlnit într-un local select din Timişoara, unde se adună în week-end majoritatea tinerilor cu pretenţii, pe care cu ani în urmă îi întâlneam prin cluburile de Jazz sau Blues Crossroads. Are o corpolenţă atletică, e tuns scurt şi e proaspăt bărbierit. E îmbrăcat ca restul lumii, în pulover, blue-jeans şi bocanci. Observ că nu fumează şi nu bea bere sau alte băuturi alcoolice. Consumă doar un pahar de Coca Cola cu gheaţă şi lămâie. Nu e foarte deschis la vorbă dar nici taciturn. Îmi răspunde de fiecare dată la obiect şi aproape că nu zâmbeşte deloc. Preferă să închid reportofonul, nu că ar avea trac sau inhibiţii, ci mai mult pentru a purta o discuţie liberă, ca între prieteni. Prietenii îi spun Mike. Deşi nu este numele său adevarat, aşa îi voi spune şi eu. Nu are încă 30 de ani, iar prin Timişoara nu a mai fost de mult timp. Să tot fie zece ani. Mike este din Arad, iar de aproape şapte ani este înrolat în cea mai mare şcoala militară din Europa – Legiunea Străină din Franţa. Acum se află într-o scurtă permisie, iar peste câteva zile se va întoarce din nou la viaţa disciplinată de cazarmă. Prima întrebare, firească de altfel, pe care i-am adresat-o a fost cum a ajuns în Legiune. Fişier:Grenade legion.svg “Totul a început mai mult ca o joacă. Se întâmpla prin 1993, când aveam vreo 23 de ani. Aflasem de la nişte prieteni cum se poate ajunge în Legiune şi am început, practic, să mă antrenez zi de zi. Important era de a mă menţine într-o formă fizică perfectă, pentru că ştiam că va trebui să trec peste nişte probe destul de grele. Însă nu şi imposibile. Pentru mine, care practicasem mai multe sporturi – am început cu fotbal la UTA, atletism, o tentativă de baschet şi apoi box – condiţia fizică nu reprezenta o problemă. Ceea ce părea mai complicat era proba de teste psihologice. Ştiam că va fi foarte greu. Şi mai ştiam faptul că din şapte candidaţi doar unul va ajunge legionar”. “Legio Patria Nostra !” Legiunea Străină este una dintre cele mai cunoscute şi bine plătite armate de mercenari din întreaga lume. Este de fapt o ramură a armatei franceze şi există de 165 de ani, timp în care şi-a format aura de “patrie” a celor care vor să uite de trecut, pentru a începe o nouă viaţă. O carieră de militar de carieră, de soldat perfect al secolului 21. Adesea, tinerii se înrolează în Legiunea Franceză din cauza problemelor personale, condiţiilor politice sau sociale precare din ţara de origine. Nu trebuie generalizat, dar nu au fost puţine cazurile când actualii legionarii au fost înainte “băieţii duri ai cartierelor”, cu caziere şi ani petrecuţi la “pârnaie”. Potrivit unui material informativ parafat de “Legion Etrangere”, în momentul în care ai intrat în branşa Legiunii pe nimeni nu mai interesează ce ai fost înainte de a ajunge în Franţa. “Puteai fi orice, preot, călugăr sau borfaş de drumul mare. O dată admis, pentru tine nu mai exista viaţă privată, familie, sau altceva, există un singur lucru – camaraderia. Codul de onoare este biblia pe care fiecare legionar trebuie să o respecte cu stricteţe, cu preţul vieţii. Dictonul “Legio Patria Nostra !”, tradus înseamnă “Legiunea este patria noastră !”. “Fiecare legionar este fratele tău de arme, nu contează naţionalitatea, rasa sau religia. Misiunea este sacră, execut-o cu preţul vieţii. În luptă, acţionează fără pasiune şi ură, respectă-ţi învinsul, nu-ţi abandona niciodată nici morţii şi nici răniţii tăi şi nici armele tale, sunt câteva din prevederile Codului Onoarei al legionarului. Din cele spuse de Mike, candidatii ce doresc să se înroleze în Legiunea Străină sunt trimişi mai întâi la Aubagne, locul unde sunt “purecaţi” în faţa unui crunt interogatoriu. Ceea ce se încearcă de fapt este depistarea potenţialilor spioni, ce ar dori să se infiltreze printre camarazi. În paralel cu aceste interogatorii, candidatul mai este supus unor probe de rezistenţă interminabile, al căror scop este testarea capacităţilor motrice ale fiecăruia. În urma acestora, mai mult de 50% dintre aspiranţi cad testul sau renunţă singuri. Candidaţii trebuie să fie obligatoriu sănătoşi tun şi să aibă vârsta între 17 şi 40 de ani, iar cei care nu au împlinit încă 18 ani au nevoie de consimţământul părinţilor. Întrucât ambasadele Franţei nu sunt abilitate pentru această recrutare, tinerii se vor prezenta în vederea selecţiei doar într-un singur loc, la Comandamentul Legiunii Străine de la Aubagne. În cazul în care sunt admişi, candidaţii vor semna un contract iniţial pe o perioadă de cinci ani. În acest timp, legionarul trebuie să se declare necăsătorit şi să stea la dispoziţia Franţei, pentru a o servi în orice misiune este trimis. După primii trei ani din contractul său iniţial de cinci ani, legionarul poate fi rezident permanent în Franţa, iar abia după trei ani şi jumătate este îndreptăţit să solicite cetăţenia franceză. Misiune în Bosnia-Herzegovina În prezent, Legiunea Străina numără în jur de şapte mii de mercenari ce sunt staţionaţi în diferite baze din Europa, Africa, America, sau in insulele din Pacific şi Oceanul Indian. Conform informaţiilor puse la dispoziţie de către interlocutorul nostru, am încercat realizarea unui portret robot al militarului din Legiunea Străină. Legionarul ideal este practic acea persoană care se înrolează pentru a uita complet de propriul trecut. El refuză mediocritarea, deşi mulţi atunci când păşesc pentru prima oară pe poarta Legion Etrangere nu ştiu o boabă de franceză. Iubeşte aventura, este curajos şi demn, generos în modul în care “dăruieşte” şi “se dăruieşte acţiunii”. Una dintre cele mai dificile misiuni de luptă la care Mike a luat parte, alături de încă zece români, a fost Războiul din Bosnia-Herzegovina. “Se întâmpla în 1995, când eram doar de doi ani şi jumătate în Legiune. Atunci, alături de alţi militari proveniţi din toate colţurile României, printre care un timişorean, am fost inclus în Batalionul de Reacţie rapidă. Scopul era sprijinirea “Căştilor albastre” ale FOPRONU, misiune la care au luat parte un regiment de blindate uşoare şi paraşutişti. A fost o reuşită deplină. În cadrul primului contract am efectuat stagii de pregătire intense în Djiboutti, Mayotte şi Guyana Franceză. Acolo am învăţat toţi ce înseamnă munca în echipă şi disciplina. Am învăţat să supravieţuim în cele mai groaznice momente. O armată inteligentă are toate şansele de a învinge.” Întrebat dacă după expirarea celui de-al doilea contract se va reîntoarce acasă, pentru a se căsători şi a duce o viaţă normală, Mike a ezitat să-mi răspundă. “Probabil că voi continua, fiindcă acolo, undeva în Franţa, Legiunea este familia mea”. (articol publicat în săptămânalul timişorean Focus Vest in 1999)
Posted on: Tue, 23 Jul 2013 04:57:05 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015