Lucrătorul iluziilor în lemn Sunt ani buni, de când un vechi prieten tâmplar mă chiamă la el în vizită să văd ceva. La el în sufragerie un şemineu superb. Când mă apropii mai bine văd că era un şemineu fals... Ca un bazorelief mai proeminent. Arăta foarte atrăgător, avea un iz artistic, numai că nu s-ar fi putut nimeni încălzi la el. "Pe peretele ăsta vreau să fac o bibliotecă", îmi spse el, "şi am să creez cotoare de cărţi ediţie princeps pe care am să gravez titluri şi autori... te rog să-mi scrii pe o hârtie 100 de titluri şi autorii lor, dar să fie celebre!". Şi după asta a mai realizat ceva: un pian şi m-a chiemat să-i arăt cum se dispun clapele albe şi negre şi să-i spun câte sunt la număr. "Dacă vrei pian de decor, ţi-l dau pe-al meu, că nu se mai poate folosi, i-au cedat cuiele..." Nu!", mi-a răspuns el, "vreau să-l fac eu pe-al meu, fără corzi şi cuie, doar pian...!" Şi-a fost odată o noapte în camera mea când eram flăcău la mama, şi lângă mine era o fată blondă aşezată la căldura şemineului şi eu îi cântam Chopin şi ea răsfoia cărţi rare... Iar altă data, o altă fată îmi spunea doar văzând ambientalul: "plictisitor... mai bine amor".
Posted on: Tue, 13 Aug 2013 19:31:22 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015