MAREA DOAMNĂ A ISTORIEI ORALE O numim pe Livia Coroi, profesor, doctor, la Colegiul Naţional „Avram Iancu” din Brad, la disciplina „Istorie”. Spirit creativ, neliniştit, ce nu s-a cantonat cu stricteţe în obligaţiile curriculare cât s-a desfăcut întru dragoste pentru meleagul în care a cantonat-o profesia, spunându-şi că nu este numai îndrumătoarea pruncilor ce se adună în săli de clase atunci când ordonă clopoţelul, cât trebuie să-şi aşeze priceperea profesională, pe de o parte, întru descifrarea şi descrierea marilor evenimente sociale prin desenul rămas în mintea şi conştiinţa oamenilor locului, iar pe de altă parte prezenţa sa în faţa elevilor nu trebuie să se rezume doar la atât cât cere programa de istorie, cât este datoare să le edifice multilateral personalitatea, să-i prepare, printre altele, şi pentru o lesnicioasă comunicare. În anii ’70 (18 ianuarie 1977) autorul rândurilor de faţă, printr-o alocuţiune prestată în „Revista cu public „Agora”, făcea referire la greutăţile de comunicare pe care le au subiecţii, chiar şi dintre cei cu instrucţie şcolară severă, ce în, intercolocviile cu alţi subiecţi îşi declarau incapacitatea de a determina prin cuvinte convingerile şi principiile existente pe scoarţa lor cerebrală („eu nu ştiu vorbi”, „nu mă pot exprima”, „nu am darul vorbirii”, sau „nu ştiu cum să zic”) şi-mi exprimam speranţa că „Poate, odată şi odată, în programele şcolare ale fiilor noştri va figura şi elocinţa”, (vezi- „Despre frumoasa rostire” -18 ianuarie 1977 ,tabletă dată tiparului în Tiberiu Vanca „Scrinul cu tablete”, Ed. Casa cărţii de Ştiinţă Cluj Napoca 2008 pag. 23-24.) A venit, însă, şi o plăcută împlinire. Cu puţini ani în urmă în colegiul brădean sub supravegherea Liviei Coroi, evident înafara obligaţiilor de la catedră, au luat fiinţă cercuri de dezbateri în cadrul cărora se comunica discursiv fie, pe teme date, fie pe cele pe care şi le propuneau experimental tinerii vorbitori. Mai mult tinerii experimentatorii ai comunicării discursive au participat la înfruntări fie pe plan local fie judeţean sau interjudeţean. Depăşirea curriculumului profesional al profesorului L.C. nu avea să se oprească însă aici. Spaţiul în care îşi dura profesia avea un trecut istoric identificabil, drept care şi-a propus să-l aşeze în pagină. Cu repertofonul la mână a bătut satele zărăndene aferente fostului raion Brad în scopul elucidării condiţiilor şi a mijloacelor criminale prin care ţărănimea locală a fost deposedată de pământ, de inventarul agricol şi zootehnic în cadrul a ceea ce s-a numit, în vreme, „Colectivizarea agriculturii”. Prin volumul „Colectivizarea Agriculturii în Raionul Brad – Între Istorie şi Memorie (1949-1962)” Ed. Argonaut 2009, scos sub auspiciile Universităţii „Babeş-Bolyai” – Institutul de Istoriei Orală, în economia a peste cinci sute de pagini autorul, după epuizarea a treisprezece fonduri arhivistice, a unor documente aflate la persoane particulare, a informaţiilor culese din opt izvoare notate în tot atâtea volume, a douăzeci şi cinci lucrări teoretice ce vizau tema în discuţie, optsprezece lucrări metodologice, nenumărate documente de arhivă şi informaţiile culese de la 171 respondenţi, autorul îl pune în temă pe cititor cu privire la mijloacele tâlhăreşti uzitate de societarii vremii (activişti de partid, miliţieni, securişti, şi un extins aparat de voluntari, învăţători, profesori, jurişti, economişti, ingineri, etc.) împins de la spate de aparatul roşu de intimidare şi represiune, să purceadă în casele ţărăneşti ca prin mijloace silnice (ameninţări, procese de conştiinţă, etc) să obţină semnături de acceptare a spolierii de la capii de gospodării. Din arsenalul mijloacelor utilizate n-au lipsit agresiunile prin bătaie, încarcerări, şi condamnări, după cum s-au semnalat şi situaţii în care anumiţi subiecţi ajunşi la limita răbdării şi-au luat viaţa prin sinucidere. Dacă documentele de arhivă, au adus la lumină perseverenţa criminală a autorităţii roşii, respondenţii participanţi la configurarea condiţiilor în care s-a desfăşurat actul criminal de spoliere a ţărănimii de mijloacele sale de subzistenţă îi prezintă cititorului amănunte ce întrec, de foarte multe ori, limita imaginativă că aşa ceva ar fi putut fi posibil. Cartea, de istorie orală, semnată de către L.C. devine un instrument istoric privitor la mijloacele utilizate de către cel mai criminal regim istoric ce a fost cunoscut vreodată de către societatea românească. Prin paginile acesteia se recuperează imensa suferinţă ce i-a fost indusă poporului român în condiţiile cinice în care propaganda vremii, pudra crimele comise în vederea deposedării ţărănimi de însăşi raţiunea sa de a exista, cu o deşănţată propagandă, potrivit căreia societatea marşa spre bunăstare, spre înlăturarea exploatării omului de către om, spre crearea unui viitor luminos, etc. Prefaţând cartea profesorul universitar dr. Doru Radosav spune: „… cei care … vor aborda istoric colectivizarea ca fenomen social, politic şi economic vor trebui să-şi rescrie şi reordoneze cercetările şi concluziile în funcţie de sugestiile şi achiziţiile analitice şi metodologice oferite de prezenta cercetare (n.n. cartea semnată L.C.”), iar demersul de prefaţator al autorului citat se încheie cu „Cred că de acum înainte orice lucrare sau cercetare pe această temă (n.n. colectivizarea) va trebui să aibă în vedere lucrarea de faţă. Este un demers istoriografic de cotitură în istoriografia colectivizării de care trebuie să ţinem seama de acum înainte.” Dacă în lucrarea de mai sus L.C. este istoric-autor, avem la vedere alte două volume: „Copilăria de altădată în zona Brad” Ed. Argonaut, Cluj-Napoca 2012 şi „O istorie a zonei Brad” – Mărturii”- Ed. Argonaut Cluj-Napoca 2013, realizate de către elevii Colegiului Naţional „Avram Iancu” din Brad, la realizarea cărora profesorul Livia Coroi este coordonatoare şi prefaţatoare, dar despre aceasta câteva cuvinte. Profesorul Livia Coroi nu este un simplu cadru didactic, cât este un istoriograf, o persoană muşcată de morbul cercetării şi a punerii în pagină a instituţiilor înconjurătoare, a unor evenimente sociale etc. pe care îşi propune să le aşeze în demers istoriografic. Gândul frumos al profesorului istoriograf a fost să-şi determine elevii să-şi creeze satisfacţii din cercetarea istoriografică, drept care în cadrul colegiului la care predă a deschis pentru clasele XI-a şi a XII-a un curs opţional, titrat „Istorie locală” iar cu sprijinul acestora s-au realizat cele două cărţi al căror titluri le-am enunţat mai sus. Prin „Copilăria de altă dată”, coordonatorul cursului şi-a îndemnat elevii să intervieveze o seamă de vârstnici, în deosebi bunici privitor la împliniri, neîmpliniri, mijloace educative, informative, accesul la cultură prin spectacol, prin lectură, privind condiţia materială a copiilor din acele vremi, a îmbrăcămintei etc. Prin lucrarea „O istorie a zonei Brad – Mărturii” elevii intervievatori şi-au descusut subiecţii intervievaţi, îndeosebi vârstnici, bunici sau persoane de referinţă pentru elucidarea unei cazuistici extrem de largi, cum ar fi : Partea I – Modul de viaţă A: Construcţii (Construirea caselor; Construirea acoperişurilor cu paie; construirea blocurilor de locuinţe) B: Alimentaţia : (Pâine de copt în ţest; Prepararea pâinii în casă; Prepararea ştrudelului; Modul tradiţional de fabricare a ţuicii); Meşteşuguri casnice (Vărăritul; Morăritul; Olăritul; Spătăritul; Prelucrarea cânepiii, Tors şi Ţesut; Vâltoritul; Crearea portului popular ); D: Mineritul: (Colectarea aurului; Extragerea aurului; Meseria de miner; Funcţii în mină); E:Alte profesii: Brutar; Militar; F: Şcoala de altădată: ( Dascăl; Elev); G; Obiceiuri de Crăciun; H:Povestea vieţii:Povestită de protagonist; Povestită de altcineva). Partea II-a : Istoria evenimenţială: A; Revoluţia din 1848-1849; B: Evenimente în memoria Bisericii; C: Mari personalităţi în memoria brădenilor; D: Al Doilea Război Mondial; (I. Veterani; Povestiri transmise de veterani; Trecerea ruşilor; Un german în timpul Celui de al Doilea Război Mondial); E. Comunismul:( Naţionalizarea; Gulagul; Colectivizarea agriculturii; Ziua de 1 Mai; F: Revoluţia din 1989. * Anul 2013 este un an bun pentru istoriograful Livia Coroi. Spunem acest lucru pentru că numele Domniei Sale apare şi pe o a II-a carte. După „O istorie a zonei Brad – Mărturii” carte în situaţia căreia este coordonatoare scoate, de data aceasta în calitate de autor, de sub tipar a carte, în două volume, cu valenţe din cele mai de seamă din punct de vedere istoriografic, şi anume: „Al doilea Război Mondial în Memoria Veteranilor din Zona Brad, Judeţul Hunedoara”. Cartea este structurată pe trei capitole: I. Studiu Introductiv (Argument; Reamintirea; Stilul povestirii); II. România în al Doilea Război Mondial în memoria veteranilor din zona Brad; şi tratează; Participarea la război; Înrolarea şi plecarea pe front; Cadrul natural; Deplasările; Viaţa cotidiană în tranşee; Încleştări de referinţă; misiuni speciale, bătălii; Reîntoarcerea de pe front; Relaţiile în unitate; Basarabenii şi bucovinenii în război; Percepţia asupra inamicului; Relaţiile cu aliaţii de pe front; Relaţiile cu civili; Tipologii de combatanţi; Prizonieratul; Moartea pe front şi în prizonierat; Reinserţia socială; Opinii critice; III. Concluzii: Interviuri (se redau discuţiile autorului cu cei 41 de intervievaţi. Prin cele două volume, autorul ne propune pe de o parte nivelele de expunere a combatanţilor, iar pe de altă parte privaţiunile la care expune starea de război. Revenind, însă la opera completă a autorului, respectiv cele patru cărţi puse în circulaţie dintre care ultima în două volume, avem de observat , odată temele majore pe care s-a străduit să le aşeze în atenţia opiniei publice iar pe de altă parte scriitura de bună calitate, o limbă română impecabilă şi nu în ultimul rând un stil care-l determină pe cititor să nu abandoneze lectura. Sunt cărţi care datorită calităţii scriiturii se citesc cu plăcere, iar în privinţa informaţiilor avem de observat că ni se propun date dintre cele mai complete cu privire la domeniile la care se referă. Văzute dintr-un alt punct de vedere după lectură rămânem cu convingerea că istoria se scrie începând cu efortul major al celor mulţi, suferinţa şi privaţiunile în masă şi nu intâmplări ieftine cu cei aflaţi în protipendada socială. Istoria nu este a regilor, a preşedinţilor, şi a varii alte figuri din vârful social, cât este a celor care luptă, a celor care îndură privaţiunile. Fiecare din cărţile puse în circulaţie de autor , văzute prin prisma bibliografiei consultate, prin prisma documentelor căutate şi nu în ultimul rând prin aşezarea în teme a declaraţiilor obţinute de la respondeţi, presupun o mare, o extrem de mare cantitate de efort pe de o parte de căutător iar pe de altă parte de aşezare în teme. Iată de ce autorul, distinsa doamnă Livia Coroi ni se prezintă drept o persoană aplicată spre efort, marcată de dragoste faţă de publicul căruia îi destină scrierile sale. 16 august 2013 Tiberiu Vanca
Posted on: Sat, 17 Aug 2013 06:56:29 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015