Marea supărare ”națională”: de ce n-au picat toți elevii la Evaluarea Națională Observ o supărare ”națională” a câtorva comentatori și politicieni cauzată de promovabilitatea la evaluarea națională. Cum domnule de n-au picat mai mulți la examene? Această îngrijorare falsă vorbește de același masochism devorator care ne face să ne condamnăm singuri la oprobiu ca să demonstrăm cât suntem noi, românii, de nepregătiți. Subiectele au fost prea ușoare, susțin acuzatorii promovabilității la Evaluarea Națională care ar trebui să asigure intrarea în liceu. S-au uitat aceștia la nivelul de pregătire din țările pe care pretind că le au ca model? Li se pare că acolo absolvenții primelor opt clase sunt academicieni și trebuie să facă dovada genialității? De unde această dorință de a demonstra cu orice preț că școala românească este distrusă, că elevii români sunt neapărat cei mai proști din lume și că oricum suntem niște distruși? Așadar a devenit un model de societate să radem la Evaluarea Națională tot ce mișcă, să demonstrăm că majoritatea elevilor români au făcut degeaba 8 clase și să promovăm astfel ideea superbă că nu merităm să fim în viață și că, eventual, ar fi mai bine să ne sinucidem în masă, că tot nu suntem buni de nimic. De unde această pasiune morbidă în a ne pune singuri la zid, în a transforma până și viitorul copiilor noștri într-o miză a autodestrucției și a penitenței generalizate? Există la nivelul unei părți a analiștilor, fie ei din societatea civilă sau din politică, nevoia fundamentală de a descoperi răul, de a-l inventa acolo unde nu există, de a-l hiperboliza dacă îl găsim pe undeva, de a picta România în negru funebru, de zugrăvi cu obstinație tabloul-epitaf al unei națiuni damnate în care totul merge sau trebuie să meargă rău, în care găsim motive pentru care să nu ne respectăm, în care este o datorie publică să ne înfierăm singuri. Nu spun că nivelul de educație nu a scăzut față de trecut. Dar întreaga lume și-a schimbat opțiunea, trecând de la educația clasică, umanistă, enciclopedică, la specializare și la tehnicizare. Firește că elevii de astăzi nu mai știu latina (ca să dau un caz extrem), la fel ca cei din perioada interbelică, dar acest lucru nu se datorează inepției, ci modificărilor de substanță ale societății globale care pune accent pe cunoștințele tehnologice și pe adaptarea la instrumentele moderne de operare și comunicare, iar nu pe cultura clasică. Acest lucru nu se datorează nici prostiei, nici inferiorității elevilor români, ci modernizării societății în acord cu cerințele lumii actuale. Numai paseiștii își imaginează că un elev de astăzi mai poate face față la toate materiile cu brio în condițiile în care cantitatea de informații pe fiecare specialitate crește exponențial de la un an la altul. Și atunci să-i lăsăm modernității dreptul de a-și opera modificările ei pentru a nu ne transforma copiii în inadaptabili. Aceiași elevi despre care unii regretă astăzi că au trecut Evaluarea Națională vor fi capabili, în viitor, de performanțe tehnologice apreciate chiar și în străinătate. Ca să dau un exemplu diferit, de la alt nivel de examinare, și olimpicii au avut probleme la bacalaureat. Acest lucru nu ne arată tuturor că nu poți fi desăvârșit în toate materiile? Leonardo da Vinci a fost unul, nu toată lumea poate fi specialistă într-o multitudine de materii. Și eu regret diminuarea importanței materiilor clasice sau a învățămîntului bazat pe cultură extensivă, dar dacă am făcut pariul modernizării trebuie să acceptăm și efectele ei. Adică trebuie să fim realiști. Nu le putem cere tuturor elevilor să fie erudiți, nici nu putem să-i condamnăm la a nu-și continua studiile pentru că au pus accentul doar pe anumite materii. Există oricum o decădere din drepturi a educației la nivel de mentalitate pentru că nu le-am oferit tinerilor modele de succes bazate pe cultură și informare, dar acest lucru nu se rezolvă prin examene nimicitoare, ci prin repunerea pe piedestal a valorii cunoașterii. Societatea românească nu va valorifica mai mult educația dacă transformăm evaluarea națională sau bacalaureatul într-un eșafod, ci dacă vom găsi mijloacele de a-i promova și motiva pe cei care dovedesc o pregătire solidă. Motivarea pozitivă este mult mai puternică decât una punitivă. Și așa școala a fost pusă la colț de succesul social al maneliștilor și al miliardarilor de carton. Mai rămâne să ridicăm ștacheta până la nivelul excepționalului și să declarăm că majoritatea nu merită să termine nici măcar opt clase ca să aruncăm definitiv în derizoriu rolul educației în viața tinerilor. adevarul.ro/news/societate/marea-suparare-nationala-n-au-picat-elevii-evaluareanationala-1_51d12bd0c7b855ff56e9754a/index.html
Posted on: Mon, 01 Jul 2013 07:23:30 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015