"Pentru mine nu există nici o altă formă de literatură mai potrivită pentru a vorbi despre copilărie, decât cea fantastică. Comparativ cu tot ceea ce dezvăluie Oceanul de la capătul aleii despre copilărie, majoritatea creaţiilor realiste par anoste, monocrome şi mincinoase. Şi cum ai putea până la urmă să vorbeşti despre copilărie şi să nu foloseşti ustensilele literaturii speculative: magia şi magicul, monştrii şi prietenii supraomeneşti, universul ascuns şi balta-ocean, groaza şi minunarea, uitarea şi amintirile, pierderile şi regăsirile. De asta Oceanul de la capătul aleii este nu numai cea mai bună carte pe care a scris-o Neil Gaiman vreodată, ci şi unul dintre cele mai grozave romane despre copilărie pe care ni le-a dat literatura vreodată. Nu-mi amintesc ca vreo altă carte să fi vorbit la fel de bine despre ceea ce înseamnă să fii copil, înconjurat permanent de fantastic şi de adulţi care se află în universuri paralele, despre cum uităm tot extraordinarul şi fantasticul care îl aveam în noi când eram mici şi despre cât de puţin ne amintim copilăria, care, deşi ne formează pentru a fi ceea ce devenim, se retrage lăsând în urmă un mare gol. Acest gol a fost în mare măsură umplut în mine după lectura acestei cărţi. Citiţi-o neapărat şi voi şi lăsaţi-vă purtaţi de oceanul amintirii, al regăsirii copilăriei şi al întregirii." ( Tudor Ciocarlie) Întreaga recenzie aici: revista-galileo.ro/neil-gaiman-un-ocean-de-posibilitati/
Posted on: Mon, 17 Jun 2013 06:49:40 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015