Poezia lui Lucian Blaga se afla sub numele de "coroane de minuni ale lumii", simbol al perfectinuii si se constituie, cu fiecare volum, intr-un edificiu fascinant, in care lirismul, mitul orientului expresionist. Titlul este chiar numele primului element in ordinea genezei, caruia pretul il inchina nu doar poezia de fata, ci si intregul volum inaugural. Tema- celebrarea luminii primordiale, ale carui virtuti creatoare s-au ridicat in momentul auroral al lumii. Structura- poezia este formata din cinci strofe de intindere integrala, poetul folosind versul liber. Prima strofa contine o intrebare adresata iubitei, la vederea careia tanarul poet isi simte sufletul inundat de lumina. Setea de viata a luminii primordiale "isteria vitalista" consituie primul element expresionist. Iubirea este o modalitate de comunicare cu Universul si cu Marele Timp. Strofele II si III prezinta un mic tablou comogarnic restrans la momentul nasterii luminii. In priemele versuri, viziuni emiesciene a Nefiintei aflate intr-un somn de veacuri i se substituie imaginea uriasa a Nimicului agonic, plutind peste apele intunecate ale marii. Cel care ii da viata acestui Nimic este "Nepatrunsul", Demiurgul, echivalent la Blaga cu Marele Anonim la care mintea omeneasca nu poate accesa. La semnul acestuia, lumina inseatata de viata se rupe ca o stihie ("vifor nebun de lumina"), trezind dorintele lumii abia nascute. In strofa IV de numai doua versuri, poetul deplange disparitia luminii "orbitoare" din prima zi a Genezei. In ultima strofa, autorul reia monologul adresat iubitei, gaseste rezolvarea: lumina care inunda sufletul poetului la vederea iubitei, este poate "ultimul strop" din marea revarsare orbitoare care a chemat lumea la viata.
Posted on: Tue, 27 Aug 2013 11:32:24 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015