Raport de cercetare arheologică Mesteceni, Fântâna Hoţilor | Anul: 2002 Comuna Lapoş Cu circa 10 ani în urmă, colectivul şantierului arheologic Năeni-Zănoaga a fost sesizat că pe teritoriul localităţii Pietricica au fost descoperite "lespezi de piatră peste oseminte omeneşti", o asemenea lespede fiind chiar adusă acasă de către Constantin Negulescu din localitate. S-a făcut o scurtă cercetare de teren la faţa locului, constatându-se că era vorba de cel puţin 4 morminte de inhumaţie, acoperite cu lespezi din piatră, deranjate de localnici. Mormintele fuseseră descoperite accidental în punctele "Fântâna hoţilor" şi "La mesteceni" situate la 7 km, respectiv 2 km nord de satul Pietricica, pe două culmi ale masivului deluros Bradu. După ritul funerar şi detaliile de construcţie ale mormintelor, descoperirile au fost încadrate cândva în prima parte a epocii bronzului. Condiţiile de atunci nu permiteau o săpătură arheologică, astfel că obiectivul a rămas a fi cercetat într-o viitoare ocazie, fiind menţionat ocazional în literatură1. Interesul ştiinţific aparte al unor asemenea descoperiri, cu atât mai mult cu cât pe raza judeţului Prahova lipseşte în general documentarea pentru locuirile preistorice în zona montană, a determinat conducerea Muzeului din Ploieşti să organizeze în luna august 2002, împreună cu Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan" o verificare printr-un sondaj a obiectivelor arheologice identificate în 1991. Dat fiind că punctul "Fântâna hoţilor" este mai greu accesibil, cea mai mare parte a cercetărilor s-a efectuat în punctul "La mesteceni". După identificarea celor două gropi din care au fost scoase cu ani în urmă lespezi, am trasat o secţiune (S 1) cu dimensiunile 8 x 1,30 m, orientată aproximativ N - S, secţiune ce "tăia" groapa unuia din mormintele descoperite fortuit cu ani în urmă, încă vizibilă, dar colmatată. Săpătura a atins adâncimea medie de -1,20 m. În timpul săpatului, în secţiune a fost descoperit la -0,10 -0,20 m, imediat sub stratul vegetal, un număr mare de bolovani masivi din piatră de calcar ce păreau a face parte dintr-o structură deranjată. Imediat sub bolovanii ce erau acoperiţi cu un sol cafeniu au fost descoperite câteva fragmente ceramice, deosebit de fărâmiţate. Sondajul a fost lărgit către est printr-o nouă suprafaţă cu dimensiunile de 4 x 2,5 m, pentru degajarea situaţiei. În noua suprafaţă s-au mai găsit bolovani din calcar, mai răspândiţi situaţi la aceiaşi adâncime, precum şi un grup mai mare de cioburi aflat la –0,40 m. S-a încercat o schiţă topografică prin triangulaţie, dar distanţele mari la care se găseau bornele topometrice VII/852 şi III/302, precum şi lipsa jaloanelor au împiedicat o redactare mulţumitoare. După demontarea bolovanilor la -0,38 m, către sud a fost descoperit M 1. Înconjurat de câţiva bolovani şi de o lespede din calcar de mici dimensiuni, aşezată pe muche, se găsea un schelet chircit pe partea stângă şi orientat cu capul către vest-nord-vest. Conturul gropii nu a putut fi surprins, dar era evident faptul că mormântul fusese acoperit cu bolovani de calcar, acelaşi fel de bolovani înconjurând şi scheletul. Mormântul nu a avut inventar. Chiar sub profilul de vest al sondajului, motiv pentru care nu a putut fi cercetat în detaliu, se găsea o lespede din calcar, groasă de 0,10 m, aşezată peste câţiva bolovani, dintre care unul este o lespede aşezată pe muche. Deasupra acestei structuri descoperite la –0,29 m, fuseseră găsiţi alţi bolovani de calcar. Către nord de acest complex se găseau alţi bolovani, unii de dimensiuni mari. Structura alcătuită din lespedea aşezată pe bolovani a fost denumită convenţional Cpl 2. Înfăţişarea sa pare a indica un mormânt de felul celui ce fusese descoperit cu ani în urmă şi demontat de localnici care au lăsat ca urmă "arheologică" groapa modernă vizibilă azi, care a fost trecută pe plan. După demontarea osemintelor din M 1, s-a ajuns cu săpatul la adâncimea de -0,50 m, cotă la care a apărut la mică distanţă (cca. 0,30 m) de craniul M 1, către nord-vest, un grup mai mic de cioburi. Faptul că unul dintre aceşti bolovani care înconjurau scheletul se găsea chiar peste grupul de cioburi ca şi adâncimea la care au fost găsite cioburile indica faptul că acestea nu făceau parte din mobilierul mormântului. Deja la cota de -0,50 m se putea observa o pată de culoare închisă de dimensiuni mari, peste care se găseau atât M 1 cât şi Cpl 2. Pentru clarificarea situaţiei la adâncimea de –0,60 -0,65 m s-a răzuit suprafaţa săpăturii. În acest fel s-a conturat o pată de culoare neagră, bine distinctă pe un loess gălbui, de formă aproximativ circulară, cu un diametru de cca. 3 m. Pata reprezintă un complex adâncit, care, datorită resurselor limitate ale cercetării nu a putut fi cercetat în detaliu. Din punct de vedere stratigrafic groapa, care a primit sigla Cpl 3, este suprapusă de M 1 şi Cpl 2, fiind foarte posibil anterioară acestora. La –0,50 -0,65 m, pe suprafaţă au mai fost descoperite două grupuri de cioburi. Grupul de cioburi din partea de est a sondajului, descoperit la –0,40 m, pare să fie plasat pe nivelul de la care a fost săpat Cpl 3 şi anterior M 1, Cpl 2. Materialul ceramic găsit se află într-o stare de conservare deosebit de precară, fiind şi foarte fărâmiţat. Pasta din care au fost lucrate a avut în amestec nisip nu foarte bine cernut, vasele fiind arse la brun-cafeniu sau negru. În majoritate cioburile sunt atipice, cu greu putând fi deduse două-trei forme. E vorba de vase scunde pântecoase cu o margine puţin răsfrântă sau vase-borcan cu margine simplă. Trei fragmente ceramice proveneau de la vase cu torţi pe pântec, torţile fiind prevăzute la partea superioară cu un vârf. Decorul lipseşte cu excepţia a două cioburi cu decor incizat, motivul fiind linii impresiuni punctiforme. Caracterul restrâns al cercetării din anul 2002 de la Pietricica - La mesteceni, nu permite o încadrare cultural-cronologică strânsă. Deocamdată este cert faptul că ne aflăm în faţa unui grup de morminte de inhumaţie dintre care unul, cel puţin, se găsea în cistă de piatră, mormintele fiind acoperite, destul de posibil, şi cu o structură alcătuită din bolovani masivi. După rit şi ritual, mormântul deranjat de localnici, M 1/2002 şi poate şi Cpl 2, se înscriu în seria descoperirilor funerare cu structuri din piatră/ciste, datate în bronzul timpuriu din nordul Munteniei. În lipsa unor inventare funerare sunt greu de făcut alte precizări, deşi morminte de acest fel s-au mai găsit în zonele de deal ale judeţelor Buzău sau Prahova, fiind atribuite începuturilor culturii Monteoru. Dar dacă, în acest fel se deschide o perspectivă pentru încadrarea complexelor funerare de la Pietricica, pentru Cpl 3 situaţia este mai dificilă. În momentul de faţă nu este clar raportul dintre groapă şi celelalte două complexe care, cel puţin, aparent o suprapun. Materialul ceramic, aşa cum se prezintă nu îngăduie deocamdată nici o ipoteză de lucru. Pentru toate aceste motive reluarea cercetărilor la Pietricica - La mesteceni, este cât se poate de necesară. Concomitent cu sondajul din punctul La mesteceni, s-a făcut o cercetare de teren şi în punctul Fântâna Hoţilor. În acest punct au fost descoperite la suprafaţă multe fragmente ceramice ce indică o aşezare. După aspect staţiunea poate fi încadrată în perioada timpurie a epocii bronzului, şi în acest caz fiind necesară o verificare prin săpături. Cercetările de la Pietricica au fost conduse de Ion Motzoi-Chicideanu, de la Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan" şi Mihai Constantinescu, student la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti. Un sprijin deosebit l-am primit din partea domnului Dan Lichiardopol de la Muzeul de Istorie Prahova. [Ion Motzoi-Chicideanu]
Posted on: Wed, 18 Sep 2013 19:23:49 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015