Religioși ori credincioși De ceva vreme am observat că am început să apărăm mai mult doctrinele decât un mod curat de a trăi, decât asemănarea cu Hristosul Bibliei. Prin urmare, am devenit cultici, religioşi. Înguşti. Religia aduce inchiziţie, aduce cruciade, aduce fanatism. Credinţa îşi iubeşte vrăjmaşii. Religia creează talibani, doboară Turnuri Gemene, arde pe rug, persecută sfinţii. Credinţa generează lacrimi, pocăinţă, oameni noi. Viaţă. Cer. Religia îţi spune la ce oră să vii la biserică, unde să stai în adunare, câte noduri să ai la batic, dacă predici ori nu cu cravată. Credinţa te acceptă aşa cum eşti. Religia îţi pune frână, dar nu-ţi dă direcţie, spunea Florin Ianovici. E bună, dar până la un punct. De-aceea Luther a strigat: ”sola fide”! La fabrică, acasă, pe străzi ori în şcoli, pe oameni nu-i interesează religia noastră, ci dacă-i iubim. Pe sărac, pe orfan, pe marginalizatul societăţii nu-l interesează din ce dominaţiune facem parte, ci dacă ne împărţim pâinea cu el. Pe bolnav, pe cel căzut, pe cel lipsit de nădejde nu-l interesează din ce cult suntem, ci dacă ne rugăm pentru el. Pe copilul cu tenişii crăpaţi şi ghiozdanul rupt nu-l interesează dacă suntem ortodocşi ori evanghelici, ci dacă îi întindem o mână. Dumnezeu să ne ajute să fim credincioşi. Măcar cât boaba de muştar. Wurmbrand zicea că „o credinţă mică te duce în cer, dar o credinţă mare aduce cerul la tine”! La ce ne-ar folosi o religie dacă nu avem credinţă? Dacă nu se vede… Şi încă ceva: dacă religia nu te schimbă, schimb-o tu pe ea! Nicolae Geantă
Posted on: Mon, 29 Jul 2013 14:13:13 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015