Rezultatul aplicării acestui experiment preţ de câteva decenii a însemnat formarea a două Românii: una complexă în exil, fragmentată în diaspora, iar alta simplă, habituală, administrată de noua burghezie proletară, prin tirania intelectualului duplicitar. Trăim pe două paliere, două dimensiuni tot mai îndepărtate prin idealuri şi aşteptări. La nivelul superior supravieţuiesc bine aceia care află la timp ce se mai vinde, cum se mai poate trăda şi ce ghişeft iese din asta. La nivel micro, acela al viermilor sociali, supravieţuiesc bine intermediarii, aceia care aspiră la palierul superior. Sunt primii care află de organizarea câte unui concurs, afişat prin ziare de gura legii, însă intermediarii aranjează regulile prin ministere, instituţii mai mult sau mai puţin culturale. Este lumea găştilor, a triburilor şi a fratriilor. Dispreţul melteanului de mahala ajuns în fruntea bucatelor a devenit un peisaj banal mediatic. Hainele de îndelungată carieră „couture” nu pot schimba grimasele unui chip suferind, căci este foarte clar că purtarea noilor şi scumpelor simboluri de „high life” e dificilă, complexă, greu de armonizat cu sufletul sărac şi gândul epuizat înainte de a fi rostit. Şi pentru că dialogul presupune o comunicare variabilă în idei, treceri prin mai multe cronologii sufleteşti, grobianul miliardar rage, se ceartă, gesticulează. Nu poate zâmbi, nu se poate bucura şi nici spaima de lumea spiritualizată nu o poate percepe decât organic, prin intestin, căci, pentru a fi desluşită senzorial, ar trebui înţeleasă şi definită. El trăieşte într-un blocaj între negru şi alb. Nu are curajul să spună de unde se trage, cum spune proverbul „nu uita de unde ai plecat”, şi nici nu poate spune încotro vrea să se îndrepte, căci nu are nici un ideal îndepărtat. Şi astfel, pentru că ei conduc practic mecanismul social, politic, cultural şi, într-o oarecare măsură, şi cel economic, întreaga ţară rămâne într-un blocaj similar: o viaţă ternă, nici albă, nici neagră. Nu ştim care ne este punctul de plecare pentru că avem senzaţia staţionării în istorie şi nici nu ştim dacă suntem orientaţi către o anume direcţie, lipsindu-ne perspectivele în imediat.
Posted on: Tue, 25 Jun 2013 19:01:26 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015