Ridică-te cât nu-i târziu by Rita Drumeş E-aşa de trist să cugeţi că-ntr-o zi, îşi începe Magda Isanoş una dintre poezii şi mai că aş crede că aşa este când te laşi pradă cugetării, dar întrebarea este cine se mai lasă pradă acesteia în zilele noastre, cine se mai întreabă dacă are rost sau nu să te zbaţi pentru a agonisi comori imense în detrimentul multora care nu au o pâine, cine se mai întreabă cum va fi atunci când nu va mai fi, dacă „pomii de pe-alee/ acolo unde-i vezi or să mai stee/ voioşi, în vreme ce vom putrezi”, cine va reuşi să aibă un minim regret faţă de toată răutatea de care a dat dovadă în galopul agoniselii, cine... Nu sunt mulţi aceia care atunci când au ajuns sus pot privi liniştiţi către baza piramidei, ba chiar pot spune, cu conştiinţa împăcată, că sunt din ce în ce mai puţini. Ceea ce este înfiorător la aceştia nu este modul în care au ajuns în vârf, nici măcar modul în care aleg să-şi privească de acolo semenii, ci faptul că atunci când rămân cu ei înşişi se simt pe deplin împliniţi, satisfăcuţi, considerând că au ceea ce au pentru că sunt inteligenţi. Nu sunt sigură că ar fi şocaţi dacă li s-ar spune că inteligenţa nu are nimic în comun cu şmecheria, pentru că au propria prismă prin care privesc şi se raportează la ceilalţi, propria scară de valori. Mi-au plăcut întotdeauna oamenii inteligenţi, care au acea inteligenţă fină, plină de compasiune faţă de semeni, de respect faţă de valorile naţionale, de servitute doar faţă de propria conştiinţă. Din păcate toată bogăţia acestora se rezumă la sentimente calde faţă de semeni, înţelegând că dăruind, uneori chiar şi un simplu gest de afecţiune, vei dobândi. Este terifiant să vezi cum zi după zi societatea aceasta se fracturează în două părţi inegale, din varii motive, pro sau contra Roşia Montană, pro sau contra eutanasierii câinilor comunitari, pro sau contra gazelor de şist, pro sau contra... iar cei care sunt pro sunt cei şmecheri, cei pentru care nu contează o istorie scrisă cu sânge nevinovat, cei pentru care viitorul înseamnă acum şi aici, cei care filtrează valorile naţionale prin ochiometrul personal. Şi nu poţi să nu te întrebi până când vom fi martori tăcuţi la sfârşitul unei naţiuni, până când vom accepta să fim condamnaţi fără a avea măcar un minim drept de apărare. Nu poţi să rămâi impasibil la o istorie ce se scrie sub ochii tăi de către scribi obedienţi faţă de Marile Puteri. Nu ai voie să accepţi să fii transformat în călăul copiilor tăi, nu ai voie... „E-aşa de trist să cugeţi că-ntr-o zi” poporul român ar putea fi doar o legendă. Dar oare cine mai cugetă în zilele noastre, cine se mai întreabă de unde venim şi încotro ne îndreptăm, cine mai are curajul să spună „ Moldova nu este a mea şi nici a voastră, ci a urmaşilor urmaşilor voştri”, cine mai are voinţa de-a spune „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane - Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,/ nu pentru pătule, nu pentru pogoane,/ ci pentru văzduhul tău liber de mâine,.../ Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,/ pentru cântecul tău ţintuit în piroane,/ pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” Ridică-te, tu cel ce citeşti aceste rânduri, cât încă nu cugeţi cu tristeţe că într-o zi poporul român poate fi doar o legendă lăsată urmaşilor săi!
Posted on: Wed, 23 Oct 2013 07:29:03 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015