RĂZVAN PETRESCU Despre răspundere în faţa vieţii - TopicsExpress



          

RĂZVAN PETRESCU Despre răspundere în faţa vieţii Cum, în ce mod să am vreo răspundere în faţa vieţii? De ce aş avea-o? Şi despre care viaţă mă întrebaţi, a mea sau a celorlalţi? Ori vă referiţi la viaţă-n general, incluzînd aici şi viaţa gîzelor? Atunci da. Viaţa este sfîntă. Trebuie apărată. Mai ales cea a insectelor, deşi am dezvăluit de dubios de multe ori că nu-mi plac gîndacii şi alte creaturi de acest gen. Îmi înving însă repulsia şi le dau apă. Am nişte degetare speciale, placate cu aur, pe care le plasez pe podea în aşa fel încît coleopterele, mai ales gîndacul-de-frasin să poată ajunge la ele din cît mai puţini paşi cu putinţă. Sigur că acest proces, pe care sînt nevoit să-l urmăresc din simplul motiv că trebuie să umplu din nou degetarul dacă gîndacului îi este foarte sete, îmi dă clipe de nelinişte, nu am de unde şti dacă micuţa creatură nu va dori să doarmă apoi în patul meu, lucru care îmi creează o stare de neastîmpăr pentru că eu dorm pe o pernă tare şi asta ar putea să nu fie pe placul cărăbuşului. Dacă răspundere în faţa vieţii înseamnă responsabilitate, sigur, sînt responsabil, mă implic fizic şi sufleteşte. Fizic, atunci când mi se umflă capilarele văzînd pe viu cum se modifică oamenii cînd fac avere, îmi doresc atît de mult să mă modific şi eu, încît pe la prînz reuşesc, durează o oră. E ora lipsei de răspundere. Mă implic sufleteşte atunci cînd viaţa se transformă într-un soi de pluton de execuţie şi mă pune (pe mine şi pe alţii) la zid. E un zid înalt, cu cioburi de sticlă colorată presărate pe marginea de sus ca să nu-l poţi sări cînd se duce puşca la ochi, cu tencuiala cojită, extrem de vechi, păstrînd urme de limfă de la cei omorîţi cu cîteva ore înainte, cu arbaleta. Simt nevoia de-a fugi, e ceva greu de justificat, de cele mai multe ori reuşesc, înşelînd vigilenţa plutonului, şi mă aflu dintr-un salt de partea cealaltă a zidului care miroase greţos, iar acolo e o cîmpie întinsă plină cu flori de nu-mă-uita. Abia atunci mă cuprinde zbuciumul. Culeg un bucheţel tronconic şi sar zidul înapoi. Valeria Sitaru, Un interviu portocală cu Răzvan Petrescu, Amfitrion 2/3013
Posted on: Thu, 19 Sep 2013 15:22:25 +0000

Trending Topics



Recently Viewed Topics




© 2015