Schema unui mare jaf naţional, realizat sub nasul judecătorilor, „desenată" de preşedintele Curţii de Apel Timişoara, Lidia Barac LUNI, 01 IULIE 2013 23:06 DANIEL DANCEA AFIŞĂRI: 199 Tags: redesteptarea,online,lugoj,lidia barac,analiza,insolventa,judecatorii sindic 0 Comments Fost secretar de stat în Ministerul Justiţiei, preşedintele Curţii de Apel Timişoara, judecătorul Lidia Barac a publicat pe un site de specialitate o analiză extrem de dură despre modul în care este fraudat bugetul de stat prin metoda insolvenţei. Cel mai grav este faptul că fenomenul ia amploare chiar sub nasul judecătorilor care ar trebui să intervină prompt. „Văicăreala, lipsa de apetenţă pentru reflecţie şi creaţie au cuprins societatea, în toate sferele ei. Magistraţii trebuie să facă notă discordantă cu acest fenomen", punctează Lidia Barac în articolul publicat pe portalul juridice.ro. Potrivit legislaţiei în vigoare, insolvenţa a fost gândită ca un colac de salvare pentru firmele lovite puternic de criza economică. Ceea ce s-a dorit a fi un lucru bun, atât pentru firmele aflate în dificultate, cât şi pentru creditorii care au de recuperat bani de la diverşi debitori, dar şi pentru stat, s-a transformat, potrivit Lidiei Barac, într-o veritabilă afacere din care câştigă doar cei „antrenaţi în procedură". Într-o analiză-document, publicată pe site-ul juridice.ro, fostul secretar de stat din Ministerul Justiţiei pune degetul pe rană, arătând în ce s-a tranformat, de fapt, insolvenţa. „O evaluare sumară a litigiilor având ca obiect insolvenţa demonstrează creşterea îngrijorătoare a fenomenului, dar şi faptul că debitorul îşi autodenunţă „cu bucurie" insolvenţa, făcându-se nevăzut, fără teama de represalii şi grija de a fi „căutat" în evidenţele contabile, căci insolvenţa s-a transformat „într-un furt pe care legea, din nefericire, îl ia sub protecţia sa", susţine Lidia Barac, citând şi din I. Turcu, Legea procedurii insolvenţei, comentariu pe articole, ed. 3, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2009. Lidia Barac arată modul în care administratori ai firmelor cu datorii imense către creditori se fac nevăzuţi, lichidatorii se prefac că îi caută pe la diverse primării, dar sunt de negăsit şi judecătorii intră în acest joc, declarând procedura închisă. Preşedintele Curţii de Apel Timişoara subliniază că, deşi legea prevede amenzi şi chiar închisoare pentru administratorii firmelor care nu pun la dispoziţie documentele contabile, în niciunul dintre cazuri judecătorii nu aplică amenzi şi nici nu sesizează Parchetul pentru efectuarea unor cercetări. Fostul secretar de stat arată că în tot acest joc, cu miză enormă, judecătorii sindici deţin o putere cu ajutorul căreia pot face ordine în sistem. În ciuda acestei situaţii, magistraţii sunt nepăsători. „Rostul introducerii judecătorului în procedură derivă tocmai din puterea cu care el este învestit, spre deosebire de orice alt funcţionar public care are doar un statut marcat de atribuţii (drepturi şi obligaţii), fără misiunea de a face dreptate, de a rândui relaţiile sociale. Evident că judecătorul sindic are atribuţii speciale în procedura insolvenţei, dar acestea nu-l pot îndepărta de la misiunea sa, consolidată tocmai de puterea sa de judecată, chiar dacă atribuţiile sale sunt limitate în procedura insolvenţei. El este obligat să-şi exercite rolul său activ, căci este unicul participant din procedură care este dator să observe feedback-ul social şi să reflecteze asupra realităţilor curente, „fixate" de modul de aplicare a Legii nr. 85/2006. El este şi rămâne responsabil de măsura în care se implică în ordonarea relaţiilor sociale şi de măsura în care arată că îi pasă de evoluţiile sociale, dintre care, multe dau semne de blocare a progresului economico-social. „Cenzura apucăturilor" stă în mâna judecătorului sindic!", subliniază Lidia Barac. La toate acestea se adaugă, indolenţa unor funcţionari publici, care tratează cu dezinteres maxim dosarele de insolvenţă în care statul este creditor şi are de recuperat importante sume de bani. „În aproape toate dosarele în care se pronunţă închiderea procedurii insolvenţei, cei care rămân nesatisfăcuţi în creanţele lor sunt creditorii bugetari. Analiza în cauză arată că doar la un singur complet de judecată, săptămânal, prin închiderea procedurii, în condiţiile arătate, rămân nesatisfăcute aproape exclusiv creanţe bugetare cu valori cuprinse între 50.000–100.000 euro, săptămânal. Trist, dar adevărat, căci din bugetul statului îşi încasează salariile, inclusiv magistraţii", a mai arătat Lidia Barac în analiza publicată pe juridice.ro. În concluziile sale, preşedintele Curţii de Apel Timişoara susţine că judecătorii sindici au puterea şi trebuie să intervină pentru a sancţiona abuzurile de drept, magistraţii fiind mai mult decât nişte simpli funcţionari publici care completează nişte formulare. „Inerţia şi formalismul se impun a fi eliminate din activitatea magistraţilor. Cu orice preţ! Fiindcă rolul magistraţilor în societate este sublim. Munca noastră nu trebuie să fie caracterizată de autosuficienţă. Şi pentru aceasta nu este nevoie de mai multă specializare şi nici de tribunale de insolvenţă care să consacre asemenea practici păguboase, ci de crez! Viitorul naţiunii stă în puterea justiţiei. Rolul ei este tocmai acela de a prelucra continuu feed-back-ul social şi de a răspunde exigenţelor vremurilor şi statului de drept. Văicăreala, lipsa de apetenţă pentru reflecţie şi creaţie au cuprins societatea, în toate sferele ei. Magistraţii trebuie să facă notă discordantă cu acest fenomen. Generaţiile care vin le vor fi recunoscătoare, iar sentimentul lucrului bine făcut şi la timp ar trebui să le fie deviza şi susţinerea pentru „astăzi şi mâine", a concluzionat fostul secretar de stat din Ministerul Justiţiei.
Posted on: Tue, 02 Jul 2013 09:56:33 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015