Se povesteşte -iar povestea este credibilă- că între Pericle şi prietenul său, bătrânul filosof Anaxagoras, a avut loc o discuţie, o dezbatere. Ea s-a petrecut în timpul nopţii şi a durat o noapte întreagă. Tema şi problema dezbaterii era răspunsul dat la o întrebare. Întrebarea era: "Dacă în timpul unei bătălii între armata grecilor şi o altă armată (să zicem, persană), un ostaş persan este ucis de un arcaş grec, atunci cine este responsabil pentru moartea ostaşului persan?". Aici cuvântul "responsabil" are un înţeles cauzal (cauza morţii persanului), nu unul juridic sau moral.Toate alternativele (ipotezele) sunt precedate de cuvântul bivalent "Poate", care îl implică şi pe "Poate că da", dar şi pe "Poate că nu" (sau "ba") Deci: Poate că este vinovată săgeata, care a străpuns pieptul persanului. Poate că este vinovată mâna arcaşului grec, care a întins coarda arcului în care era prinsă săgeata. Poate că era vinovat ochiul arcaşului, care l-a ţintit pe soldatul persan. Poate că era vinovat aerul liniştit prin care a trecut săgeata. Dacă ar fi bătut vântul, săgeata o putea lua aiurea. S-a ajuns până la: Poate că este vinovat Strategul, care a organizat acea bătălie în acel timp şi în acel loc S-au revărsat zorii, dar cei doi mari bărbaţi ai Atenei antice nu au putut ajunge la o ultimă concluzie, la o concluzie finală. Acesta este , însă, un model de dezbatere retorică, adică pro-contra, şi care poate continua la Infinit. Pentru că în afara dezbaterii retorice, Pericle lua măsuri ferme în folosul Cetăţii, iar Anaxagoras a ajuns la un Principiu esenţial şi stabil, prin care explica temelia Lumii. Prezentându-le studenţilor mei această dezbatere, unul dintre studenţi, inteligent şi cu simţul umorului, a mai găsit o alternativă, prezentată ca certă: "Vinovat este mortul, adică soldatul persan, pentru că a stat în bătaia săgeţii" Mi-am amintit de această secvenţă istorică, urmărind interpretările date tragediei care a fost moartea lui Ionuţ, copilul de numai patru ani. Interpretările vin din toate părţile, participanţii fiind sau mediocri şi agresivi, sau "băieţi deştepţi" Mai rar, apare şi câte o voce a bunului-simţ. Pe anumite secvenţe, "explicaţia" aproape că se îndreaptă spre ipoteza studentului meu: "Vinovat este mortul" Pe întregul lor, aceste controverse sunt marcate de un imens şi deşănţat "transfer" de răspundere (juridică) şi de responsabilitate (morală) Formula este simplă şi constantă, ca orice clişeu: Nu eu sunt vinovat, vinovat este celălalt, sau ceilalţi. Adică dânsul, care se scuză, este curat ca lacrima, sau ca Adam şi Eva, înainte de izgonirea din Rai. Nu te poate încerca aici nici un râs şi nici un plâns. Te încearcă revota şi te mai poate încerca "râsu-plânsu" care, înainte de a fi fost al lui Nichita Stănescu, a fost al nostru, dacă nu al tuturora, atunci al multora dintre noi.
Posted on: Fri, 27 Sep 2013 03:49:54 +0000