****** Se spunea despre misionarul Henry Marryn: „Trăsăturile feței sale nu erau regulate: însă expresia chipului îi era atât de luminoasă, inteligentă, iubitoare, aureolată de caritate divină, încât nimeni care să-i privească trăsăturile nu s-ar fi oprit asupra formei și aspectului lor – strălucirea sufletului său atrăgea atenția oricărei persoane care l-ar fii privit”... .............La poartă îi aștepta o doamnă care îi întâmpină cu o oarecare răceală... -- Adnana, cine este... copilul ăsta?... -- Este „frățiorul” meu... -- Cine?... -- Cu siguranță, după ce o să-l cunoști, „copilul ăsta” îți va putea răspunde la dilema aceea a ta... -- Nu-mi vine să cred că acest copil poate... Tu știi prea bine că nu prea mai am încredere în oricine este „un cunoscut de-al tău”... Știi în ce ți-a transformat casa ultimul... Dar, totuși, cine este el?... -- Dragoș reprezintă – pentru mine – ceva mai special... Dar, mai bine, ai puțintică răbdare până-l cunoști bine... -- Sărut mâna doamnă, eu sunt Dragoș... Lăsați-o pe Adnana... De multe ori, ea mă ridică prea mult în slăvi, spune despre mine că „sunt și ceea ce nu sunt”... Mai bine puteți să mă întrebați orice doriți și ve-ți putea afla direct de la sursă... Deci, vă stau la dispoziție... Dar, mai întâi de toate și dacă nu vă supărați, îmi puteți spune despre ce dilemă este vorba?... .............Pentru a încerca să „întârzie” răspunsul mătușii, Adnana – precipitându-se – a intervenit zicând: -- Mătușico, hai mai bine să mergem și la unchiul... O să-l puteți „descoase” amândoi și... vă garantez că o vă scoată pe amândoi din mai multe dileme.. -- Mă cam îndoiesc, dar în fine... -- Doamnă, a intervenit Dragoș, totuși, ce s-a întâmplat?... Lămuriți-mă și pe mine despre ce e vorba... Am înțeles că aveți „o dilemă”... Iar mai devreme a-ți spus că „nu mai aveți încredere în oricine”?... -- Este foarte greu să mai am încredere în cineva când ştiu că „o individă” căreia i-am pus sufletul în palmă şi-a bătut joc de mine şi, mai grav, de sentimentele îngerașului meu… Este o vorbă, de care ar trebui să se ţină seama: „Sufletul nu-i o faţă de masă pe care s-o aşterni înaintea oricui”... -- Iertați-mă, poate că vă grăbiți când faceți asemenea afirmații... Știți, cineva a spus că: „Nu poți judeca o carte după forma sau coloritul copertei, așa cum nu poți spune ce se ascunde înăuntrul unei persoane după înfățișarea sa exterioară... Nu vreau să greșesc, dar... -- Ba, acum greșești să știi... -- De ce spuneți asta, doamnă?... -- Pentru că vad ca încerci să ții partea unei perverse... -- Doamnă, se spune că „niciodată nu este momentul potrivit pentru vești proaste”, totuși... dacă vă rog, puteți să-mi spuneți cine este această „individă” care și-a permis să-și bată joc de... -- Este o colegă de facultate de-a Adnanei... O stricată... care după ce că e urâtă, mai e și proastă... -- S-ar putea să aveți dreptate în ceea ce spuneți dar, după părerea mea, nici un om nu seamănă cu altul… Frumuseţea cuiva (bărbat sau femeie) trebuie să includă totul, înţelegeți?... Caracter, comportare morală, corectitudine, delicateţe sufletească, mă rog un întreg complex care nu trebuie trecut cu vederea... De-asta eu zic că nu trebuie sa urâţi pe nimeni... Știți, viața este o călătorie și toți suntem chemați să mergem pe aceeași cale... -- Cred că m-ai înţeles greşit… Pentru mine nu toate sunt urâte, din contră, pentru mine aceste individe sunt și vor rămâne „urâte” sufleteşte... -- De ce sunteți atât de categorică?... -- Fiindcă aceste individe fățarnice au un interes foarte mârşav… Pe toate acestea le urăsc din tot sufletul să știi, dar fără ghilimele... -- Și cum se numește „urâta” asta?... -- Am înțeles că e și pocăită... De care, nu știu... În orice caz, asta e o rușine pentru biserica din care face parte... Îi zice Ioana... -- Cum?... ...........Noroc că între timp ajunsese-ră... După ce făcură cunoștință și schimbară câteva amabilități, Adnana se retrase „discret” împreună cu cei doi... Rămas singur, Dragoș începu din nou să dialogheze cu Dumnezeu: „Doamne, îți mulțumesc pentru toate binecuvântările pe care le-ai revărsat asupra mea până în acest moment...Îți mulțumesc că m-ai ajutat să cunosc „povara” Adnanei... Te rog, dă-mi putere s-o fac să uite acest trecut teribil... Ajută-mă... s-o ajut să devină un copil al Tău... Rămâi, Doamne, alături de mine și aici unde mă aflu... Ajută-mă să pot face față tuturor problemelor cu care mă voi confrunta... Doamne, „mătușa” Adnanei mi se pare cam... greu de convins, dar „unchiul” Adnanei mi se pare un om alături de care poți înota – fără nici un risc – prin valurile acestei vieți... Așa că, lasă ca Duhul Tău cel Sfânt să pună stăpânire pe sufletele noastre și, te rog, ajută-mă să-i învăț să pescuiască... prin apele acestei vieți”... Dar scurta lui meditație fu întrerupt de revenirea – puțin cam gălăgioasă – „mătușii”, a „unchiului” și a Adnanei: -- Scuză-ne, Dragoș, pentru că te-am lăsat singur... Adnana este de vină să știi... Când suntem convocați de ea la câte o ședință de „instructaj” n-avem încotro... De fapt, tot așa e și nevastămea... Of, femeile astea... Sunt mult mai deosebite de... -- Nu e nici o problemă că am rămas singur... Însă, în ceea ce privește „deosebirile” la care vă referiți... știați că, deși toți suntem diferiți – în felul nostru – ne și asemănăm în același timp?... -- Ahaaaa, le ții parte... -- Nu, neapărat... Dar a fi creștin cu adevărat înseamnă a-ți iubi aproapele... -- Mulțumim Dragoș... Ești singurul bărbat care, în ultimul timp, ne mai ține și nouă parte... Până acum doar bărbatului meu trebuia să i se dea dreptate... Întotdeauna el a fost cel mai cel... Doar lui trebuia să i se țină parte... -- Normal... Eu sunt șeful... -- Scuzați-mă că intervin... Îmi place „simpatia” asta a dumneavoastră, dar...Știți, de când am devenit creștin am învățat că, indiferent dacă avem opinii diferite, experiențe de viață diferite și trăim în stiluri diferite, toți avem, de fapt, aceleași doruri și dorințe, aceleași dureri și nevoi, aceeași foame de iubire și aceeași căutare pentru ceea ce este adevărat, unic, profund în fiecare dintre noi... Și că opiniile diferite, de fapt, nu contează... Contează doar să ne acceptăm, să ne ajutăm, să ne privim în ochi, să ne respectăm... -- Inteligent spus... Apropo de „opinii diferite”... trebuie să lămurim un lucru... Sper să nu te superi... cu toate că Adnana, sunt convinsă că o să mă muștruluiască din nou... -- Numai puțin... Vom lămuri orice, dar până atunci... „când va mai muștruluit Adnana?... O face des?”... -- Nu prea... Ultima muștruluială mi-a tras-o cu numai câteva minute în urmă... M-a certat pentru că că am criticat-o pe Ioana... de față cu tine... -- Păi, cum adică?... -- Tocmai de aceea vreau să-mi spui, dar sincer... -- Ce anume?... -- Aș vrea să știu dacă această... Ioana „înseamnă sau nu” ceva pentru tine..
Posted on: Fri, 18 Oct 2013 16:50:42 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015