Sfântul Apostol si Evanghelist Luca La data de 18 octombrie este pomenit in calendarele religioase ortodox, greco-catolic si romano-catolic Sf. Luca Evangelistul (în ebraică : לוקא, alfabetizat: Luka / Louka; în greacă Λουκάς / Loukás) care este unul dintre cei patru evangheliști, fiind considerat de către tradiția creștină autorul Evangheliei după Luca și a cărții Faptele Apostolilor. Era de meserie medic. El este menționat în trei din Epistolele lui Pavel inclusiv în Coloseni unde este descris de apostol ca „prietenul nostru drag, doctorul”. Părinții Bisericii timpurii ca Ieronim și Eusebiu au revendicat că el este autorul Evangheliei după Luca și a cărții Faptele Apostolilor și acesta este punctul de vedere al creștinismului tradițional în prezent. Lui i se atribuie în mod tradițional Evanghelia după Luca. S-a nascut în Antiohia (Turcia) la o data necunoscuta si ar fi murit în anul 150 d.Cr. în Theba (Egipt). Simbolul lui Luca este un taur înaripat. El ar proveni din Antiohia (Siria). După Hieronimus, Luca ar fi fost contemporan al apostolului Pavel, lucru contestat de ultimele cercetări. Despre Luca se știe că nu era iudeu, și a fost chemat când Pavel s-a separat de cei circumciși (Coloseni 4:14; Faptele Apostolilor 28:28-29); în afară de acestea este un om de educație elenă și cu profesia de doctor. Poate că a fost legat și de diaconul Nicolae, prozelit din Antiohia (Fapte 6:5). Potrivit tradiției, el a fost parte a Șaptezeci de ucenici, un grup de ucenici ai lui Iisus, dar în conformitate cu datele de exegeză din lucrările sale nu este un martor ocular mai înainte de anul înălțării la cer al lui Iisus. A devenit creștin (ucenic) datorită apostolului Pavel, pe care mai târziu la însoțit (Pavel la numit pe Luca doctor preaiubit), și care a văzut martirajul și moartea acestuia în Roma împreună cu Petru, și a murit răstignit cu apostolul Sfântul Andrei, în orașul Patras în Achaia Grecia (pe coasta de nord a Peloponezului), alte surse spun că a murit spânzurat de un copac. Conform altor izvoare ar fi murit de bătrânețe, la 84 ani în Boeotia (în prezent Grecia). Cea mai timpurie menționare a lui, a fost făcută de apostolul Pavel în Epistola către Filimon, versetul 24. El mai este menționat în Coloseni 4:14 și 2 Timotei 4:11, două scrisori atribuite comun lui Pavel. Următorarea menționare timpurie a lui Luca este în Prologul Anti-Marcionism a Evangheliei după Luca, un document despre care se credea că datează din secolul II, dar care a fost mai nou datat din secolul IV. Helmut Koester, totuși, revendică că următoarea unică parte păstrată în greaca originală putea fi compusă doar la capătul secolului II: „Luca, un nativ din Antioh, de profesie doctor.[22] El a devenit un ucenic al apostolului Pavel și apoi l-a urmat pe Pavel până la martiriul lui Pavel. A servit Domnului în mod continu, necăsătorit și fără copii, umplut cu Sfântul Spirit el a murit la vârsta de 84 ani. (p. 335)”. După moartea lui Petru și Pavel, nu este clară soarta lui Luca: conform unora a fost martirizat iar conform altora a murit la bătrânețe. Ceea ce știm este că el a continuat să predice conform obiceiului în Macedonia, Ahaia și Galatia, și se presupune că a murit în Boeotia sau Dalmația și a fost îngropat în Teba. În timpul cruciadelor, moaștele Sfântului Luca a ajuns la Padova (Italia) și de atunci sunt păstrate în biserica Sf. Iustin, cu excepția craniului, care a fost dus la Catedrala Sf. Vitus din Praga în 1354 d.Hr., prin ordin al împăratului Carol IV.
Posted on: Fri, 18 Oct 2013 10:16:13 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015