“Simt cum pustietatea şi singurătatea îmi intră pe sub piele. Obişnuiam să am un zâmbet până la urechi, obişnuiam să fiu cea mai optimistă persoană. Ştii ce s-a întâmplat? Tu, arogantule, cititorule, fără milă mi-ai luat sufletul. Ai luat cu tine orice fărâmă de fericire, orice fărâmă de viaţă… Iar eu, am rămas aici ca un geniu nebun punându-mi sufletul de rezervă pe nişte pagini albe şi morocănoase. Mereu dau vina pe mine atunci când vine vorba de poluare… Am poluat această atmosferă cu gânduri care depăşesc limitele admise… gânduri care te vor face să-ţi acoperi faţa, să dai drumul la robinetul ăla de sentimente. Căci, cititorule, eşti egoist, şi nu-mi plac egoiştii. Eşti aşa… tăcut…” — Lola
Posted on: Tue, 16 Jul 2013 12:58:57 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015