Sonet I Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată, Iar vântul - TopicsExpress



          

Sonet I Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată, Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri; Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată. Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri, N-ai vrea ca nime-n uşa ta să bată; Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată Să stai visând la foc, de somn să picuri. Şi eu astfel mă uit din jeţ pe gânduri, Visez la basmul vechi al zânei Dochii; În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri; Deodat-aud foşnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scânduri ... Iar mâni subţiri şi reci mi-acopăr ochii. Mihai Eminescu
Posted on: Tue, 03 Sep 2013 21:55:19 +0000

Trending Topics



Recently Viewed Topics




© 2015