Starea de poezie e o stare de dragoste luminoasă. Un bărbat găseşte la o femeie fel de fel de locuri cu senzori agili, agitaţi de spaime şi deziluzii, haruri străvezii de care ea habar nu avea până atunci. Dar pentru asta trebuie să ţii la o femeie, să o iubeşti. Femeile au imens de pierdut, dacă nu sunt iubite cu adevărat. Eu am avut şi norocul unor femei foarte inventive erotic. Le recunosc imediat în mulţime, după un anumit zâmbet, după un simplu gest. E un noroc ăsta, să dai peste o femeie adevărată, care să fie şi tandră, şi foarte deşteaptă, neapărat deşteaptă, dar şi un pic golănoasă, să aibă şi puţin sictir. Femeia e o nebănuită dăruitoare de revelaţii spirituale. Cu o femeie percepi cu adevărat lumea, lumina, cerul, sfinţenia, acceptarea şi iertarea, generozitatea necondiţionată... orice. - Care e cuvântul pe care azi îl folosiţi cel mai des? - O să râzi. Înger! - Şi când v-aţi întâlnit ultima oară cu El? - În Sâmbăta Paştilor. Mergeam posomorât, cu două sacoşe în mână, când Îngerul a ieşit de la magazinul Familia. A zâmbit uşor, văzând că mă uit atât de surprins. Era un înger rubensian, cărnos, cu bustul aureolat. Mă uitam ca la un vis uitat, deodată reamintit. A intrat în alt magazin şi prin geamul uşii, pe care scria pe o plăcuţă Deschis, s-a aplecat uşor şi s-a întors spre mine. Mi-a surâs îndelung, îmbietor, cum n-am mai văzut în viaţa mea de mirean. Am rămas cu sufletul încărcat de dulceaţa clipei. Dacă era chiar Îngerul meu ocrotitor?
Posted on: Fri, 29 Nov 2013 14:09:43 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015