Studiul 23 - Pastrandu-mi sufletul nemanjit . Pastrandu-mi sufletul nemanjit Trei tineri fuseseră luaţi prizonieră de un monarh oriental. Duşi la şcoala de la palat, ei erau pregătiţi pentru serviciul împăratului. Când au fost confruntaţi cu practici păgâneşti, care erau o violare a principiilor lor religioase, ei s-au rugat ca Dumnezeu să le păzească sufletul de rău. Neţinând cont de posibilitatea unei pedepse severe, ei au stat de partea dreptăţii şi Dumnezeu a fost cu ei. Daniel şi cei trei tineri prieteni ai lui n-au vrut să-şi polueze mintea şi trupul cu mâncările şi băuturile dăunătoare de la curtea Babilonului (Daniel 1). Mai târziu, când ei au refuzat să îngenunche în faţa chipului de aur al împăratului, cei trei tovarăşi ai lui Daniel au fost arestaţi şi interogaţi. Ei nu au ezitat să spună împăratului lor că ei nu puteau, nici ca să-şi salveze viaţa, să calce o lege dată de Dumnezeul universului. Dumnezeu a onorat pe aceşti trei oameni. Când conducătorul mânios a dat ordin ca ei să fie aruncaţi într-un furnal încins, Dumnezeu le-a păstrat viaţa. Unul care semăna cu un fiu al omului a mers cu ei prin foc (Daniel 3). Dacă noi ne consacrăm astăzi lui Isus, El va merge alături de noi chiar şi în faţa morţii. Creştinul adevărat nu-şi va permite să umble în căile păcătoase ale lumii, pentru că el umblă pe urmele lui Isus. Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus 1Ioan 2:6. 1. CREŞTINII SUNT OAMENI DEOSEBIŢI Creştinii sunt membri ai familiei universale a lui Dumnezeu. Ei au măsuri şi obiceiuri diferite de acelea ale lumii. Isus S-a rugat pentru urmaşii Lui: Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. Sfinţeşte-i prin adevărul Tău. Cuvântul Tău este adevărul Ioan 17:15,17. Creştinii sunt în lume, dar ei nu trebuie să lase niciodată lumea să pătrundă în ei. Cum putem să trăim în lume, dar să nu lăsăm lumea să trăiască în noi? Creştinii sunt nişte oameni deosebiţi, pentru că Isus este deosebit, iar El locuieşte în ei prin Duhul Lui cel Sfânt. Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului... În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului Romani 8:1,5. Călăuzit de Duhul Sfânt, creştinul este mort faţă de păcatele care l-au ţinut prizonier mai înainte. Printr-o renaştere spirituală, el are o nouă fire şi o viaţă complet înoită. Acum Hristos trăieşte în ei (Galateni 2:20). Creştinii sunt deosebiţi fiindcă ei aparţin de familia regală a lui Dumnezeu. Voi însă SUNTEŢI O SEMINŢIE ALEASĂ, o preoţie împărătească, un neam sfânt, UN POPOR pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată 1Petru 2:9. Traducerea King James precizează: UN POPOR DEOSEBIT. Cei care au fost răscumpăraţi, ca să fie ai Lui, nu-şi mai aparţin lor înşile. CĂCI AŢI FOST CUMPĂRAŢI CU UN PREŢ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale Lui 1Corinteni 6:20. Ca oameni răscumpăraţi prin sângele lui Isus, noi proslăvim pe Dumnezeu în toate lucrurile. Fiindcă Îl iubim, este bucuria noastră să trăim pentru El şi să facem numai acele lucruri care vor proslăvi numele Lui. 2. CAMUFLAJUL LUI SATAN Trupele în junglă îşi înşeală adversarul prin camuflaj. Satan este un maestru în arta camuflajului. El face păcatul să pară atrăgător, deoarece atunci când oamenii văd păcatul aşa cum este el în realitate, ei sunt cuprinşi de frică şi fug de el. Dacă l-am vedea pe Satan cum plănuieşte distrugerea noastră, am mai ceda noi la ispitele lui? Chiar dacă nu-l vedem pe ispititor, el este de faţă. Sugestiile pot părea nevinovate şi nevătămătoare, dar ispita conduce la păcat şi păcatul duce la moarte. Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte Proverbe 16:25. Reclamele băuturilor alcoolice şi ale ţigărilor totdeauna par să arate un tânăr viguros sau o femeie fermecătoare. Credeţi că aceste reclame ar prezenta pe un om aşa cum ar arăta dacă el continuă să bea? Credeţi că ar prezenta ele pielea zbârcită şi privirea rătăcită a unei femei care moare de cancer la plămâni? Dacă faptele ar fi prezentate atât de dramatic, cine ar mai bea sau ar mai fuma? Dar ispitele lui Satan sunt totdeauna camuflate ca să prindă în capcană suflete nevinovate. Vicleniile lui sunt modelate ca să inducă în eroare şi să mişte simţurile omeneşti. 3. TREI FORME ALE ISPITEI Eva a mâncat din fructul oprit pentru că avea gust bun, era frumos la înfăţişare şi părea să facă să-i crească înţelepciunea (Geneza 3:1-6). Era o experienţă nouă pentru Eva. Femeia a fost ispitită pe cele trei căi pe care păcatul îşi trimite apelurile sale atrăgătoare: POFTA ÎN MÂNCARE SAU BĂUTURĂ, DRAGOSTEA DE LUME ŞI MÂNDRIA. După ce a fost uns cu Duhul Sfânt, Isus a fost întâmpinat de aceleaşi trei forme ale ispitei: apetitul, dragostea de lume şi mândria. Isus însă a văzut clar unde ducea fiecare dintre ele şi nu s-a supus ispitelor. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care ÎN TOATE LUCRURILE A FOST ISPITIT CA ŞI NOI, DAR FĂRĂ PĂCAT Evrei 4:15. Toate ispitele noastre pot fi încadrate în una dintre aceste trei categorii. Lecţia Sănătatea şi fericirea mea discută ispitele apetitului şi calea prin care vrăjmaşul distruge corpurile noastre prin obiceiuri rele în mâncare şi băutură. În lecţia de faţă vom examina ispitele mândriei şi iubirii de lume. 4. ISPITA MÂNDRIEI Lucifer, îngerul conducător din cer, a căzut în păcat prin mândrie şi a devenit Satan. Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta Ezechiel 28:17. Este vreo mirare că Dumnezeu pune mândria la locul întâi pe lista păcatelor pe care le urăşte cel mai mult? Şase lucruri urăşte Domnul şi chiar şapte îi sunt urâte: OCHII TRUFAŞI... Proverbe 6:16,17. MÂNDRIA merge înaintea pieirii şi trufia merge înaintea căderii Proverbe 16:18. Pierduţi în păcatele lor, condamnaţi la moarte veşnică, de ce ar fi oamenii păcătoşi, atât bărbaţi, cât şi femei, plini de mândrie? Ce este curios cu păcatul, este că el duce la mândrie chiar când cineva n-are niciun motiv să fie mândru. Oamenii pot fi mândri de inteligenţa lor, de îndemânarea lor, de personalitatea lor, sau de înfăţişarea lor. Uneori ei sunt mândri de posesiunile lor. Toate insă au venit de la Dumnezeu. Mândria care a fost numită cel mai lipsit de speranţă, cel mai incurabil dintre toate păcatele, nu este de la Tatăl (1Ioan 2:16), ci este copilul păcatului. Cât de contrar spiritului măreţ al celui mândru este duhul umilit al modestului Isus. SĂ AVEŢI ÎN VOI GÂNDUL ACESTA CARE ERA ŞI ÎN HRISTOS ISUS: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce Filipeni 2:5-8. În cartea lui Cele şapte păcate mortale, Billy Graham face o analiză clasică a mândriei. Mândria este... condiţia mentală şi morală care precede aproape toate celelalte păcate... Mândria ia forme diferite, dar toate emană din inima omenească îngâmfată. Unii sunt mândri de înfăţişarea lor, alţii de rasa lor, alţii de profesia lor, alţii în viaţa lor socială. Cu alte cuvinte, mândria poate fi spirituală, intelectuală, materială, sau socială Pag. 15,16. Despre mândria spirituală, Dr. Graham spune: Sunt unii care cred că au un monopol asupra Evangheliei. Ei sunt înşelaţi, scrupuloşi, mândri şi fariseici. Alţii se fălesc în îndreptăţirea lor de sine şi cred că ei sunt mai buni ca alţi oameni. Ei nu fac aceasta, nu fac cealaltă. Ei păzesc litera legii, dar au uitat de mult spiritul ei. Aceştia sunt vinovaţi de mândrie spirituală. Mai sunt şi alţii care se cred curaţi şi cred pe alţii mânjiţi. Aceştia au uitat că nu există o biserică pură în toate... Altă formă de mândrie este mândria intelectuală... Acest fel de mândrie se manifestă prin aroganţă faţă de cel neînvăţat, de cel neştiutor şi de cel apăsat. Aceştia uită că în mare măsură, cunoştinţa la care ajungem, este rezultatul muncii altora... În cazul mândriei materiale, eul s-a întronat în locul lui Dumnezeu. Lucruri secundare sunt ridicate la un loc de primă importanţă şi viaţa este dezechilibrată. Individul se concentrează mai curând asupra a ce are, decât asupra a ce este el în ochii lui Dumnezeu. Sufletul începe să se ofilească... Apoi mai este mândria socială. Aceasta se manifestă în aroganţă de clasă, socială sau de castă. Un om de stat a spus cândva că atomul cel mic ne-a făcut pe toţi de aceeaşi mărime. Dumnezeu nu face deosebirea între oameni pe care o fac oamenii între ei Pag. 17-21. Să luăm un exemplu practic de felul în care mândria se prinde de un creştin. Să luăm de pildă creştinul şi îmbrăcămintea lui. Trăind cum a trăit Isus, creştinul va fi modest chiar şi în felul în care se îmbracă, evitând modelele extreme şi împodobirea exagerată. În timp ce păcătoşii se umflă de mândrie, Dumnezeu cercetează inimile ca să găsească umilinţă. PODOABA VOASTRĂ să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur, sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie OMUL ASCUNS AL INIMII în curăţia nepieritoare a unui DUH BLÂND ŞI LINIŞTIT care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu 1Petru 3:3,4. Vreau de asemenea ca femeile să se roage ÎMBRĂCATE ÎN CHIP CUVIINCIOS, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase 1Timotei 2:9,10. Reformaţiunea din Boemia a fost grăbită de mărturia tăcută a doi tineri pictori, care şi-au pus şevaletele lor în piaţa oraşului. Cu pensula pe pânză, ei au ilustrat contrastul dintre umilul Isus, îmbrăcat simplu şi desfăşurarea pompoasă de purpură şi aur pe oamenii bisericii din zilele acelea. Creştinătatea veritabilă a fost totdeauna marcată de simplitate în îmbrăcăminte şi în podoabe. Creştinii apostolici au dat de-o parte bijuteriile şi ornamentele când au început să urmeze pe Isus. Frumuseţea adevărată se află în simplitate, curăţenie şi ordine. Bunul gust şi modestia sunt marca îmrăcăminţii creştinului. El nu va deveni un spectacol îmbrăcându-se ca un fanatic, nici adoptând extremele modei. MODERAŢIA voastră să fie cunoscută de toţi oamenii Filipeni 4:5 (King James). Creştinii sunt oameni deosebiţi; este privilegiul lor să arate lumii caracterul lui Isus. Copiii lui Dumnezeu vor fi admiraţi nu pentru podoabele lor de afară, ci pentru frumuseţea caracterelor lor care îndreaptă pe oameni spre blândul şi umilul Isus. Ferice de cei BLÂNZI, căci ei vor moşteni pământul Matei 5:5. Pavel ne sfătuieşte să dăm la o parte orice piedică în calea dezvoltării umilinţei creştine. SĂ DĂM LA O PARTE ORICE PIEDICĂ şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. SĂ NE UITĂM ŢINTĂ la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică LA ISUS Evrei 12:1,2. Vrei să laşi pe Isus să completeze lucrarea harului pe care a început-o în tine? 5. DRAGOSTEA DE LUME Istoricul Edward Gibbon povesteşte că atunci când Galerius a jefuit tabăra perşilor, un soldat care prăda a pus mâna pe un sac de piele strălucitor, umplut cu perle. Soldatul a păstrat cu grijă sacul, dar a aruncat pietrele preţioase. Bărbaţi şi femei care aruncă viaţa veşnică pentru plăcerile unei lumi nelegiuite sunt încă şi mai neînţelepţi decât acel simplu soldat roman. Oameni fără minte apucă sacul de piele şi dau la o parte mântuirea sufletelor lor. De aceea suntem avertizaţi: NU IUBIŢI LUMEA, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el 1Ioan 2:15. Creştinul aparţine lui Hristos şi se pregăteşte pentru cer. El iubeşte cerul, nu lumea. Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni Matei 6:24. Satana a poleit sclipitor ispitele lui care atrag spre lume. Marfa lui este făcută să arate valoroasă şi de dorit. Dar ea este ieftină; nebuniile fără valoare ale distracţiilor pe care le oferă diavolul sunt destinate să ducă la distrugerea veşnică. Unii zic că viaţa de creştin este o serie de Să nu. Ei sunt înşelaţi de amăgirile vrăjmaşului. VIAŢA DE CREŞTIN ESTE O VIAŢĂ FERICITĂ DE ACŢIUNI POZITIVE. Ce trebuie să facă un creştin? Să facem o listă: GÂNDIREA ÎNDREPTATĂ SPRE CER Dă afară gândurile rele, umplând mintea cu altele bune. Încolo fraţii mei, TOT CE ESTE ADEVĂRAT, tot ce este VREDNIC DE CINSTE, tot ce este DREPT, tot ce este CURAT, tot ce este VREDNIC DE IUBIT, tot ce este VREDNIC DE PRIMIT, orice FAPTĂ BUNĂ şi orice LAUDĂ, aceea SĂ VĂ ÎNSUFLEŢEASCĂ Filipeni 4:8. Să învăţăm să gândim gândurile lui Dumnezeu, învăţând de la El. Fiindcă ce gândeşte un om în inima lui, aceea şi este el Proverbe 23:7 (King James). ASOCIEREA CU CEI BUNI Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? 2Corinteni 6:14. Copilul lui Dumnezeu va căuta să se asocieze şi să se împrietenească cu aceia care au acelaşi interes ca şi al lui – viaţa veşnică împreună cu Isus. Noi nu trebuie să ne facem părtaşi la păcatele altora (1Timotei 5:22). Prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu Iacov 4:4. PRIVIND SPRE CE ESTE FRUMOS Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei Psalm 101:3. Cum poate un creştin care priveşte spre Isus să îngăduie ochilor lui să privească la scene care târăsc în noroi principiile vieţuirii curate? Dacă suntem creştini, vom privi la ce este frumos şi curat, ca să ne clădim caractere pentru veşnicie. Privind noi suntem schimbaţi. Să avem grijă să alegem acele lucruri care ne vor face demni să trăim într-o lume curată şi sfântă pentru veşnicie. FERICIREA... Unii caută fericirea o viaţă întreagă, dar n-o găsesc. Ştiţi de ce? Fiindcă fericirea adevărată şi durabilă se găseşte numai când este dată. Când aducem o bucurie în viaţa altora, adevărata fericire umple inimile noastre. Experienţa ne arată că multe dintre distracţiile moderne nu aduc fericire durabilă. Râsul tare nu este dovada unei inimi fericite. Un râs poate să trădeze o minte superficială sau să ascundă o inimă zdrobită. Plăcerea care nu ţâşneşte dintr-o inimă umplută cu dragostea lui Dumnezeu nu aduce pace. O fetiţă care făcea băşici de săpun se uita cum plutesc acestea prin aer. Cineva i-a zis: Domnişoara Janet, îţi dau cinci cenţi pentru o băşică. O clipă să-ţi prind una, sună răspunsul prompt, în timp ce copilul se întindea să prindă una din băşici. Dar când a deschis mâna, nu era nimic în ea. Aşa sunt şi plăcerile goale ale lumii. Viaţa este o treabă serioasă. Este de mirare cât de mulţi oameni vânează băşicile distracţiilor de o clipă, presupunând că în felul acesta vor găsi mulţumirea. Ei întind mâna, numai ca să-şi descopere după aceea atât mâinile, cât şi inimile goale. MODA lumii acesteia trece... 1Corinteni 7:31 (King James). Dar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea 1Timotei 6:11. Viaţa adevăratului creştin ar trebui să fie dominată de întrebarea cercetătoare: Ce ar fi făcut Isus? Când suntem invitaţi să ne angajăm în activităţi lumeşti trebuie să ne întrebăm dacă Isus ar fi de acord cu noi. Dacă avem vreo îndoială, - NU! Creştinul are mai multe motive care-l fac fericit decât oricine altcineva. Fericirea curge în viaţa unui adevărat creştin. El nu caută fericirea: fericirea vine la el pe măsură ce el dă altora. Eşti în căutarea fericirii adevărate şi durabile? Plăcerile păcătoase ale lumii şi posedarea de bunuri niciodată nu vor astâmpăra dorul lăuntric al unuia care este în căutarea păcii şi mulţumirii. Citeşte avertizarea Scripturii: Bucură-te tinere în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecată Eclesiastul 11:9. 7. CE AR FI FĂCUT ISUS? Când părăsim vechea noastră viaţă de păcat, Hristos o îngroapă şi noi ieşim înainte ca fiinţe noi în Hristos. Dacă ne-am supus Lui într-adevăr, vom avea în noi o mare dorinţă să-i plăcem Lui şi să fim ca El în cuvânt şi faptă. Nu vom fi interesaţi să vedem cât de aproape de graniţa dintre bine şi rău putem veni. Aţi auzit istoria acelui prinţ oriental bogat care a anunţat că este în căutare de un birjar. Trei oameni au cerut să fie angajaţi în acest servici. Primul a privit peste marginea prăpastiei şi a zis că el ar putea conduce trăsura regală la distanţă de circa un metru de margine. Al doilea, vrând să-l întreacă pe primul, a zis că el ar putea să conducă şi la o jumătate de metru de marginea repezişului. Al treilea s-a dat îndărăt şi a zis prinţului: Înălţimea Voastră, eu aş sta cât mai departe de marginea prăpastiei. Tu eşti omul pe care-l caut, a zis prinţul, fiindcă n-am de gând să las pe cineva să mă ducă la moarte fără să fie nevoie. Sufletul tău este angajat în aceste probleme ale vieţii. Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul Matei 16:26. Pentru fericirea durabilă a vieţii viitoare, nu vei părăsi lucrurile goale ale lumii, cuprinse în cele trei ispite – POFTA, MÂNDRIA ŞI DRAGOSTEA DE LUME? Plăcere fără sfârşit aşteaptă pe fiecare creştin. Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice la dreapta Ta Psalm 16:11. Dar după cum este scris: Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc 1Corinteni 2:9. Vrei, fiindcă Îl iubeşti pe Isus, să renunţi la lucrurile pământului pentru gloria lumii care vine? Iubite Tată ceresc, Îţi mulţumesc pentru făgăduinţa bucuriei veşnice. Ajută-mă să creasc în har şi în cunoştinţă şi călăuzeşte-mă la plăcerile care nu se ofilesc niciodată. Doresc ca Isus să trăiască totdeauna viaţa Lui perfectă în mine. Mă rog în Numele lui Isus. Amin.
Posted on: Mon, 21 Oct 2013 15:31:37 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015