Sunt clipe in viata cand totul pare gri, cand crezi cu certitudine ca nu exista iesire. Cazi in derizoriu, cazi rau, te prabusesti. Ajungi sa faci lucruri necugetate, totusi ceva nu te lasa sa te prabusesti. Te trezesti, mergi taras, incet, neputincios, continui sa mergi inainte. Viata ne ofera si astfel de momente. Important este ca nu ne pierdem cumpatul, poate, zic poate, sunt niste lectii care sa ne faca mai puternici. Incercam sa invatam din lovituri, unele sunt atat de dure incat nu putem invata. Trebuie, nu intotdeauna primim ceea ce oferim. Se spune ca, oferind iubire primim iubire, dar nu intotdeauna se intampla asa. In multe randuri raspundem la ce ni se transmite, nu este normal, dar inevitabil fara sa vrei o faci. Apar regrete, lucrurile nu mai sunt la fel. Viata nu este o lupta cu cei din jurul nostru, ci cu noi insine. Ce vrem, ce ne dorim, cum sa facem sa ne toleram mai bine, sa ne intelegem mai bine, sa ne apropiem mai mult unii cu altii? Evoluam intr-o lume bolnava, o generatie mai mult distructiva. Am uitat cu desavarsire ca suntem doar niste simpli calatori, uitam esenta existentei noastre si anume: SUFLETUL. Totul trebuie facut cu si pentru SUFLET. Totul este trecator, viata, lucrurile, bunurile, omul.
Posted on: Fri, 16 Aug 2013 04:44:42 +0000