Trăiască ţara! Ţăranii Mă ia dorul de mână pe muncele În satul de pe coastă, dintre flori Cu casele lui albe, ce în zori Par un şirag de smalţuri şi mărgele Cat înapoi în timp, înspre ţărani Şi-n departare-i văd în bunzi de piatră; Sunt tot unde-i ştiam...tot lângă vatră, Veghind în datină şi-n limbă peste ani. Privesc la ei cum calcă îndesat, Parcă semnând prin veacuri o sentinţă, Un cutremurător act de credinţă Cu sânge şi sudoare parafat. O, fraţi ai mei, ce piele tăbăcită V-acoperă durerile din oase, Ce pergament cu seceri şi cu coase Vi-i cartea de milenii cetluită? V-au pus în praştie toţi voevozii... Şi pământeni şi venetici de ţară; O, cât amar de hulă şi ocară V-au pus în cârcă juzii şi aprozii! Aţi susţinut cu braţul vostru steme De domnitori şi trene de domniţe Aţi stat la roţile istoriei în spiţe Purtând tot greul numai voi, prin vreme. Şi apele-au muşcat cu vrăjmăşie Din trupul vostru, vânturi v-au bătut, Dar apele, ca ape au trecut Şi vântul mistuitu-s-a-n câmpie. Pietroaie, bolovani călcaţi de vite Şi tălpi de-asupritori şi de tirani, Voi, dragii mei, de doua mii de ani Aţi fost acestei ţări, stânci neclintite! Creţu Ionel
Posted on: Mon, 25 Nov 2013 07:49:23 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015