UNU-SI TAIE MINTEA IN SCRIPTURI(2) -CARAREA IMPARATIEI-ARSENIE BOCA [ ]Cu îngăduirea lui Dumnezeu, Satana îi cerne şi-i culege pe toţicei ce mai umblă în lumea aceasta după plăceri, chiar duhovniceşti,numai să-i prindă, că încă nu s-au lepădat desăvârşit de iubirea de sineşi de orice spurcăciune a vieţii, după atâta şi atâta propovăduire aBisericii. Căci patima aceasta face pe om să cadă, lovit de săgeţilelaudei, şi să se trezească cu mintea înşelată şi sărită din socoteala smereniei. Că iată, pe cei ce n-aveau curăţia vieţii, lingăii de la curtearegelui Ahav, i-a dat înşelăciunii desăvârşite a duhului minciunii, şisfatul lor era ispită regelui iubitor de slavă deşartă, ispită în caretrebuia să cadă şi regele, ascultătorul lor, pentru păcatele sale.Ca şi înşelaţii aceia care l-au pălmuit pe adevăratul prooroc allui Dumnezeu, aşa şi proorocii mincinoşi din zilele noastre sunt de o îndrăzneală nemaipomenită şi pălmuiesc smerenia, dându-se pe ei deceva mare: "Ilie", "loan", "Hristos", "Fiul Omului", "Dreptul Judecător", şi aşa mai departe. Pretind ascultare de la oameni pentru că"Dumnezeu" i-a trimis, să spună la lume lucruri de care îţi ţiuieurechile, şi-ţi îngheaţă inima auzindu-i.Pe semnele următoare se pot cunoaşte că nu mai sunt întregi la minte: 1 . Se dau pe sine de ceva mare, cum s-au dat dealtfel toţi ereticii (rătăciţii) vremurilor, pe care însă i-a afurisit Biserica, prin sfintele soboare.2. Cad la laudă, având o smerenie mincinoasă.3. Se ţin pe sine mai presus de Scriptură (unulchiar mi-a rupt-o), mai presus de Biserică şi sfinţi.4. Mor după a fi ascultaţi şi crezuţi de oameni.5. Fierb de mânie când nu sunt luaţi în serios.6. Adesea au "grăire în duh", cu "duhul" care-ipoartă şi-i învaţă.7. Nu vor nici în ruptul capului să-şi controlezeprin preoţi cele auzite de la "duhul" lor. 8. Câte unii cu toate acestea arată o evlavieneobişnuită: mărturisind pe Hristos, pe MaicaDomnului, făcându-şi şi Sfânta Cruce, bătândmetanii, sărutând icoanele, ba şi Sfânta împărtăşanie luând-o (!); şi jurându-se că-s oamenii luiDumnezeu, iar ei sunt înşelaţi. 9. Fac pe proorocii şi împrăştie spaimă întreoameni. Multe proorocii li se împlinesc, dar multenu. Asta atârnă de puterea de străvedere a"duhului" care le spune ce le spune, ca unul cen-are învelitoarea trupului, şi de aceea prinde cuoarecare vreme înainte, cele ce le apropieDumnezeu de oameni. Dar asta nu e proorocie.10. In numele "dumnezeului" lor, sunt în staresă omoare om, întemeindu-se pe Scriptură că şi Avraam a fost în stare de o atare ascultare, iar Finees a şi făcut aceasta şi i s-a socotit acestuiarâvnă pentru Dumnezeul său 1 . (Cu amăgireaascultării până la ucidere de om, a cercat vrăjmaşul pe mulţi, în toate vremurile, chiar şi pepustnici, de cum pe oamenii lumii.) Prin urmarefiind aşa de săritori cu ascultarea şi credinţa lapoveţele "duhului" lor, pe care-1 cred că e Hristos,sunt o adevărată primejdie printre oameni; teroriştiai sufletelor simple.11. Sar de la un lucru la altul şi leagă lucrurifără nici o legătură. Tălmăcesc greşit, strâmbăadevărul şi se propovăduiesc din Scripturi, maimult pe ei înşişi decât pe Dumnezeu, mergândgrăbit spre cea mai de pe urmă sfărâmare şi sărirea minţii.12. În preajma lor simţi tulburare şi primejdie,căci mulţi dintre ei au fost pe la casa de nebuni,sau vor trebui să se ducă. Nu-i blândeţe pe chipu or. Nu-i ocăram, ci ne păzim şi-i învăţăm şi pealţii să se păzească şi ne înfricoşăm cât degroaznic şi-au tăiat mintea în Scripturi 1 .Totuşi, pe cât se poate, să încercăm a-i înţelege, lămurindadevărul lucrurilor şi meşteşugirile vicleanului. E ştiut, că făcând omulgândurile şi voile celui rău, intră acela în el. Sau, altfel zicând: iubindcele rele, pe firul acestei iubiri, intră vrăjmaşul în cetate; adică princele de-a stânga, relele. Când însă vede că nu poate amăgi pe om cucele de-a stânga, sare în cealaltă margine, de-a dreapta de tot, căutând A acolo să -1 amăgească, ca să-i dea omul crezare. Ii trânteşte o laudăpentru mulţimea credinţei în Dumnezeu şi a iubirii virtuţii, şi -1 îndeamnă ca fără măsură şi fără întrebare să se silească în acestea. Peunul îl trezea la rugăciune, silindu-se să-i strecoare în minte şi-n inimăpărere mare despre sine, precum că pe "el" îl trezesc "îngerii" lapravilă. Sau dacă cel ochit spre înşelare nu-i chiar aşa de virtuos, îimai îngăduie să fumeze, să bea, zicându-i gândurile că-i trebuieputere, şi nu-i păcat. Pe unul l-a săgetat arătându-i-se în chipul lui"Hristos" şi spunându-i: "Pentru dumneata mai răsare soarele !"Douăzeci şi cinci de ani pe urmă l-a mai dăscălit, ca să ajungă să secreadă pe sine că el e fiul omului din Scriptură şi dreptul judecător, A care va despărţi oile de capre şi va întemeia împărăţia lui Dumnezeupe pământ, şi că în zilele lui va fi sfârşitul şi judecata, care se va faceprin el. (De fapt era sfârşitul judecăţii sale, pe care o vedea, nu la sine,ci în afară, la toată lumea.) De fiecare dată când îl zorea credinţaaceasta trecea, după câte o ispravă, şi pe la casa de nebuni.Firul acestei iubiri, fie că înclină spre păcate, fie că înclină spreDumnezeu, vrăjmaşul caută să-1 prindă de capete, nesfiindu-se ucigaşul să se dea drept "Dumnezeu", numai să prindă pe cine poate. Deaceea au zis Părinţii că întotdeauna extremele sunt ale diavolului. Adică şi prea mare iubire de Dumnezeu - înainte de vreme - poate fipricină de cădere: o iubire oarecum pământească, pătimaşă, neliniştită,nesenină, necurată şi pironită.Grijă la minte ! Căci războiul nevăzut cearcă pe toată lumea şin-a cruţat nici iubirea de Dumnezeu a Apostolilor ! Deci, ca să pricepem mai bine lucrul acesta subţire şi rostul pentru toţi al celor scrise, ne folosim de icoana celor trei iubiri, a celor trei ucenici aiDomnului: Petru, Iuda şi Ioan.
Posted on: Sat, 28 Sep 2013 07:29:55 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015