Un articol interesant, la care prin experienta personala subscriu: Sursa:evz.ro – 04.09.2013 Pentru foarte mulți români Ținutul Secuiesc e subiect de discuție numai atunci când apar extremiști exaltați, care caută cu lumânarea conflicte etnice. Unii țipă isteric după o autonomie pe care o au și nu sunt capabili să o folosească, alții visează la imperii demult decedate si cer protectorate aberante. De partea cealaltă răspund alți dezaxați care răcnesc cu părul vâlvoi la noi: ”Fraților, ungurii vor să ne fure Ardealul!”. Toți au în comun aceeași demagogie și fac la fel de mult rău comunităților pe care clamează că le protejează. Interesant este că strigătele agresive ale politicienilor sunt urmate, de fiecare dată, de ecouri pe măsură venite dinspre românii care stau să aplece urechea la gargara electorală extremistă. Forumurile și rețelele sociale sunt invadate cu reacții în același ton. Din ele înțelegi ușor că spaima e mai mare în regiunile românești, unde nu există cetățeni români de etnie maghiară. De acolo auzi des celebra replică: ”Dacă mergi la Sovata să cumperi o pâine și ceri în românește, nu ești servit”. Nu poate nimeni să stabilească exact câți dintre cei care rostogolesc astfel de idei vorbesc după experiențe personale. La fel cum nu putem să știm câți dintre români au vizitat măcar o dată în viață Târgu Mureș, oraș simbol al efectelor urii pe criterii etnice, după incidentele grave din 1990. Dar știm cu certitudine că toți românii au în memorie acele evenimente regretabile, pentru că numele acestui oraș este menționat pe plan național aproape mereu în evocarea conflictului din 1990. Asta chiar dacă locuitorii lui au înțeles greșelile trecutului și nu le-au mai repetat niciodată. Trebuie să mergi personal la Târgu Mureș, pentru a pricepe cât de mare este diferența între realitate și ceea ce te fac să crezi tot felul de politicieni. La fața locului te așteaptă o surpriză de proporții, pentru că descoperi un oraș așa cum ar trebui să fie toate orașele noastre, din București până la Iași și de la Constanța, până a Timișoara. Curățenie aproape impecabilă, drumuri aproape ireproșabile și mult respect pentru simbolurile naționale românești. Tricolorul nostru te întâmpină peste tot în centrul orașului, alături de spațiile frumos amenajate cu flori colorate. Clădirile administrative sunt perfect întreținute și te fac să crezi că te-ai teleportat în Austria. Nu vezi un câine vagabond, nici măcar în zona pădurii de la marginea urbei. Orașul are un parc al copiilor în care surprinzi cel mai bine spiritul comunității locale. Maghiarii și românii se bucură de soare și de familiile lor într-un spațiu amenajat ca în Germania. Din loc în loc sunt panouri cu un mesaj important, scris în română și maghiară: ”Curățenia face diferența dintre un cetățean civilizat și ceilalți. La Târgu Mureș, suntem civilizați”. Acesta este spiritul care te întâmpină peste tot în cel mai important oraș al regiunii și el nu are absolut nicio legătură cu bazaconiile pe care le îndrugă extremiștii incapabili să administreze comunitățile lor la fel de frumos. E un tip de atitudine pe care îl vei constata și când vorbești cu vânzătorii din magazine, fie că sunt maghiari sau români. O atitudine despre care nu ați auzit până acum nimic la vreo televiziune și despre care nu a vorbit niciodată pe plan național vreun politician, deși acest model ar trebui dat exemplu peste tot. Următoarea oprire în căutarea ”grozăviilor” făcute de unguri e ceva mai aproape de inima Ținutului Secuiesc, în stațiunea Sovata, unde cauți în zadar să dai peste vreo vânzătoare care să nu vrea să te servească, dacă vorbești numai românește. E adevărat că te întâmpină cu un salut în maghiară, dar apoi îți vorbesc foarte amabil în română și te servesc cu zâmbetul pe buze. N-am găsit o brutărie, pentru testa exemplul clasic cu pâinea, dar în niciun magazin în care am intrat nu am avut vreun motiv de nemulțumire. Ba chiar unele restaurante a pus în fața terasei fete sau bieți pentru a atrage clienții în interior. M-am gândit că Sovata e oraș turistic și poate interesul poartă fesul, astfel încât comercianții maghiari sunt mai preocupați de profit decât de limba lor maternă așa că am plecat către inima Ținutului Secuiesc: Odorheiu Secuiesc. La ieșirea din Sovata mă așteptam să intru pe drumurile despre care unii spun că stau sparte și neîntreținute pentru că guvernul de la București nu a investit nimic în zonă. Nici vorbă de așa ceva. Drumurile sunt impecabile, așa cum nu vezi în zone ca Oltenia, Moldova sau Banat. Pe un astfel de drum am ajuns la Odorheiu Secuiesc unde am dat, pe clădirea primăriei, de celebrul steag secuiesc, atât de controversat. Flutura alături de tricolorul românesc și drapelul Uniunii Europene. Poate pentru că m-am uitat prea insistent la controversatul steag al secuilor sau pentru că pur și simplu lucrurile se fac de mântuială în zilele noastre, mi-a sărit exact în acel moment o lentilă de la ochelari. Am intrat în primul atelier de optică găsit în centrul orașului. Un tânăr de vreo 35 de ani discuta în maghiară cu o domnișoară care cumpărase niște ochelari. După ce tânăra a plecat, meșterul m-a salutat în maghiară. I-am spus ”bună ziua” și i-am întins ramele, alături de lentila căzută: ”Mă puteți ajuta?”. Mi-a răspuns: ”Bună ziua, desigur!”. A luat ochelarii și a dispărut în zona de lucru din spatele magazinului. S-a întors după cinci minute. Mi-a întins amabil ochelarii reparați și mi-a dat un răspuns la care nu mă așteptam, când am întrebat cât costă: ”Nimic. Să mai veniți pe la noi!”. Un necunoscut ar putea să dea lecții de atitudine și civilizație tuturor politicienilor extremiști care vântură false conflicte. Evident, niciodată nu îl vom vedea la vreo televiziune de știri pe meșterul de la atelierul optic din Odorheiu Secuiesc. La fel cum nu vor apărea la TV niciodată cele două unguroaice simpatice de la un fast food din centrul municipiului Miercurea Ciuc, care ar putea să dea lecții de amabilitate multor comercianți români sadea. Amenajări pentru turiști în stațiunea Borsec. Dincolo de inscripțiile bilingve, neobișnuite pentru cei veniți de la distanță, nimic nu-ți expune în capitala județului Harghita vreun indiciu care să confirme măcar o iotă din balivernele a la Vadim, cu care sunt intoxicați românii. Vezi însă cel mai bine efectul politicienilor extremiști asupra propriilor comunități în Gheorgheni. Orașul e condus de primarul Mezei Janos, politician care a ținut isonul nazistului Vona Gabor, liderul unui partid extremist maghiar, la o tabără de vară din Tușnad unde sunt strânși tinerii naivi prinși în plasa demagogiei politicienilor incompetenți care aburesc publicul cu discursuri extremiste. Vezi incompetența acestui primar chiar în centrul urbei pe care o conduce. Toate trotuarele primarului Mezei Janos sunt praf, pline de gropi noroi și bălți. Culmea, în orașul condus de un politician extremist care țipă împotriva Bucureștiului, singurele străzi vizibil modernizate sunt cele pe care trece traseul Drumului European 578, pe care poți ajunge la Miercurea Ciuc, drum modernizat printr-un proiect guvernamental. Este atât de ușor să observi că acest oraș e condus de un politician incapabil, care își maschează neputința cu discursuri extremiste. Strigă la tine asta hârtoapele de pe străzile laterale din zona centrală. Oamenii ar trebui să-l întrebe toată ziua: ”Domnule primar, autonomia ca autonomia, dar cum rămâne cu mizeria asta din centrul orașului și cu noroiul din fața primăriei?”. Dacă mergi în cafeneaua din zona centrală constați însă că acest primar nu reprezintă spiritul real al cetățenilor simpli. Într-o casă a unui fost comerciant armean e un muzeu superb al marțipanului. Cafeneaua are meniu bilingv și în biblioteca decorativă sunt numai cărți în maghiară. Fetele care servesc vorbesc cu accent limba română, dar îți răspund cu mare plăcere și amabilitate. În puține cafenele din centrul vechi al Bucureștiului găsești atâta ospitalitate și o atmosferă atât de caldă. Povestea poate continua cu Borsec, Tușnad, Praid sau Corund, localități mai mici, aproape complet maghiare, unde nimic nu te face să simți vreo problemă a maghiarilor cu statutul de cetățeni români sau cu România. Pentru călătorul care merge să vadă cu ochii lui zona, concluzia este că politicienii extremiști care vorbesc în numele acestor comunități nu reprezintă de fapt acei oameni și produc o imagine negativă, complet falsă, a comunităților lor. Ținutul Secuiesc mai are o surpriză plăcută pentru români: orașul Toplița. Un oraș majoritar românesc, unde întâlnești aceeași curățenie ca la Târgu Mureș. Deci se poate.
Posted on: Fri, 06 Sep 2013 08:34:27 +0000