Venind dintr-o cultură a rarității mediatice, dintr-o tinerețe unde Cinemateca era singurul depozitar al filmelor non-comerciale, am apucat să trec prin vreo patru-cinci schimbări de paradigmă la adresa lor. Mai întîi Cinemateca. Ce vremuri! Ce scări tari sub fund! Ce cozi la bilete! Ce traduceri absoult delicios de varză... Pe urmă America și biblioteca colegiului, unde chiar aveau de toate. The Searchers! The Searchers! Pe urmă nebunia începutului de ani 2000, cînd încet-încet au apărut filmele pe net, dacă știai unde să cauți. Și, eventual, să plătești. Pe urmă în 2003, Raiul: descoperirea comunității Karagarga. Curat magazin de bomboane, să faci diabet, nu alta. Și dă-i și trage, și dă-i și scrie. Mai întîi pe CD-uri, pe urmă pe DVD-uri, mai recent pe harduri. Iar acum, hoașca de mine descoperă că a pierdut timpul și banii degeaba. Sînt toate pe net. Nu s-au răscopt bine CD-urile arse în 2003 și în 2005 că acum la un click distanță ai aproape toată filmografia strînsă cu chinuri timp de mai bine de 10 ani de zile. Noroc că mai sînt unele despre care chiar nu dai de ele except on Karagarga, căci altminteri chiar m-aș fi simțit indubitabil și inexorabil dinozaurian de rit inutil.
Posted on: Mon, 08 Jul 2013 20:32:27 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015