Visul banului răsare Era într-o dimineaţă. Îmi scremeam mintea cum să fac să am bani, mulţi. Mi-am zis că sunt deştept şi pot să găsesc ideea salutară. Deschid computerul. Văd un document rătăcit de ani de zile pe acolo: manele texte. Deschid, citesc cu stupoare versuri de manele compuse de mine. Aproape 100 de texte. Evrica! Dau repede print. Între timp mă îmbrac în costumul meu negru proverbial cu cravata mea portocalie la fel de mult purtată, să nu mă agaţe DNA pe drum. Sus în taxi, jos din taxi. Sus în tren, jos din tren, la Bucluceşti. Iar sus în taxi, jos din taxi. Cu foile-n mână, cu mâna tremurândă încă din tren de când le citeam să le selectez pe cele mai bune. Toate sunt bune. În buzunar am un disc cu negative, manele compuse de mine, muzica mea, nu e ca la nimenea. Ajung la poarta maestrului. Ce noroc! Tocmai ieşea cineva pe poartă şi eu zdup în curtea cu baldachini şi fântână cu peşti exotici. Majordomul mă trage de mână alergând după mine: Încotro puriule? Am o vorbă cu maestru, de-te la o parte! zic eu cu tupeu. Ce-ai în mână? -întreabă el şi nu mă slăbeşte până la uşa căşii cu turnuleţe. Parteturi, nu-i de nasu matale... du-te şi spune lu maestru c-a venit textieru! -zic eu cu şi mai mult curaj şi impertinenţă. Cine eşti mata?... Ştie maestru, dut de-i spune! Şi intru în holul mare cu scară pe mijloc ce se despică precum coarnele berbecului şi se arcuieşte înspre interior. La dreapta văd o uşă pe care scrie Saună şi Jacuzzi. De-acolo iese maestru în halat rozaliu. Să ne trăieşti, maestre, sărutaţi-aş brocaturile! - zisei eu plin de linguşărie-n glas. Ce vrei puriule?... Am o bombă, maestre, uite aici, bogăţie,... muzică să fie,... pe măsură! rostit retoric şi cu sincope. El se uită circumspect la mine îmi smulge, aproape foile şi începe să frunzărească. Ai talent, bă, da astea nu mai sunt la modă... texte... bă, texte, cu actualităţi, bă, nu cu...uite: , tu nu ştii bă că nu se mai poartă nici pantofii nici crocodilu pe litoral, unde te trezeşti? Şi ce armăsar... la modă sunt lingviştii, limbi străine, băi. Hai, că te mai sun io, tu adapteză textele... ştii bancu cu reliefu?... valea!... Dar, maestre, să vă dau numărul de telefon. ... Nu-ţi face griji că te sun eu... Hai! n-ai plecat? Măcar să vă las textele să vă mai uitaţi când aveţi timp... Bă, foame-n gât, ia tu colea o mie de la mine să nu mă pui la candelă şi întinde-o de-aici că te mai sun io! Iau cele două bancnote de 500 şi mai vreau să zic ceva, îmi scapă doar un Bodaproste, maestre! El îmi întoarce spatele şi începe să cânte: Aoleo, da-v-aşi pumni în gură stimaţi oameni de cultură! Ies din casă şi din curte dus de braţ cu o oareşcare bruscheţe de majordom. La poartă, dat evident afară din curte mă vede prietena, pe care o sunasem să ne întâlnim, dacă tot mă dusei cu afaceri la capitală. Ce s-a-ntâmplat cu tine? mă întreabă ea grijulie înainte să mă îmbrăţişeze. Nimic, lască-ţi povestesc pe drum, mergem la o pizza, sau o şaorma?. Îmi ia textele din mână şi citeşte, râde, mă sărută pe obraz. Să nu-mi spui că le-ai făcut tu, că în clipa asta te părăsesc. a zis ea râzând în hohote... ... M-am trezit. Ce vis urât! Mijeau zorile. Lângă mine dormea ea sforăind delicat, cu părul vraişte peste umerii goi. M-am dus să-i pregătesc micul dejun şi cafeau. După o oră ne-am despărţit. Când ne mai vedem?, am întrebat-o. Lască te sun eu!, zise ea demarând şi dând drumul tare în maşină să-i cânte o manea de suflet, că la mine n-avea parte decât de muzică grea. M-am dus în şifonier la costumul negru. Am băgat mâna în buzunar şi-am găsit 1000 de roni. Îi scosesem în urmă cu 2 zile de pe card să-i cumpăr copilului bicicletă...
Posted on: Tue, 15 Oct 2013 19:41:24 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015