(“aici!”) o frumuseţe macină viaţa! doar la capătul liniilor din palmă cresc coarne de melc...privindu-le îţi vine să spui: “voi avea două gropi: una de pământ (pentru trupul de carne!) şi alta în cer (pentru trupul sufletului!); pe cea dintâi va creşte pirul şi rapiţa/ pe cealaltă mânia şi frica. o jună melancolie: melancolia chiriaşului – cu pereţii cămăruţei sufocaţi de fotografiile mamei (şi azi chipul mamei tremură-n tine ca o piele de vacă!) o melancolie de nimfă sinucigaşă e-n jurul acestui “aici!” (unde un eu îl îngroapă pe celălalt/ unde din fiecare organ creşte altul -de altă culoare!- / unde îl cerţi pe Dumnezeu că nu îţi dictează poeme sfioase, timide ca blana de vulpe la gâtul femeilor, ca puful de pe picioarele îngerilor rătăciţi în tine ci doar scursorile înstrăinării – fie ele chiar aurite! - chiar slobozite din venele Dragostei Sale...) invitat la prânzuri bogate te-ai mulţumit să priveşti – chiar dacă nu lipsă de pudoare e foamea ci discurs îndărătnic! acum ai mai vrea să fii mormolocul înotând într-o apă păstoasă (deasupra poenii frumos înflorite de pe fundul unui lac!)/ acum ai mai vrea să fii viaţa care să nu încapă în hainele normalităţii!...viaţa din care să crească copilul ce-o să te plimbe prin grădina virgină a zilei de mâine. Tot ce-ai iubit îţi trece pe dinainte cu maţele-n palme: nişte realităţi gârbovite în care nu mai trăieşte decât refrenul (”din” Jacques Brel!) “ne me quitte pas!”...şi acela cu capu-n pământ!
Posted on: Fri, 06 Sep 2013 11:08:08 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015