,,,,,,,ce inseamna Te iubesc,,,, Când m-am născut nu știam să iubesc. Din fericire m-am născut impregnat cu dorință de a trăi. Prima dată m-am îndrăgostit de sânul mamei. Era tot ce îmi puteam dori. Avea forma perfectă, îi simțeam prezența mereu și reușea să îmi ofere ceea ce îmi doream, când îi ceream. Îmi era bine. Aveam să constat că nu mi-e suficient să fiu îndrăgostit. După câteva luni aveam să îl iubesc. Îmi pierduseam din gingășia cu care îl tratasem până atunci și începusem deja să îl mușc și să îmi arăt atracția față de el. Da, pot spune că prima data am iubit când aveam câteva luni. Sfârcurile zdrelite ale mamei stăteau mărturie că le iubeam cu sete. Adolescent fiind am început să simt că iubesc din nou. De data asta cu pasiune și cu dorință. Aveam să mă confrunt cu o mare problemă. Nu puteam rosti ce simțeam. Nu îmi reușeau aceste cuvinte. Îmi ieșeau înjurăturile, îmi ieșeau visele, îmi ieșeau dorințele. Gura mea reușea să articuleze tot felul de cuvinte, dar nu reușea să spună: "Te iubesc". Am exersat îndelung. În față oglinzii din baie, în care astăzi că să mă privesc trebuie să mă aplec, am urmat cursuri avansate în ale oratoriei, căci în mintea mea de atunci, doar un mare orator (ca Demostene poate) ar fi putut reuși. Într-o zi de primăvară, cu un ursuleț de pluș roz în mână, ce avea imprimat mesajul pe fund sub forma unui bilețel ajutător, am reușit. Ulterior am depășit momentul și am ajuns să o pot spune lejer. Pe măsură ce simțeam tot mai mult, sintagma a căpătat noi valențe: Te iubesc mult! Te iubesc enorm! Te iubesc de mor! M-am trezit, zece ani mai târziu, că nu reușesc să mă exprim. E drept că nu e o caracteristică a bărbaților aceea de a transpune ce simt fie într-o formă orală sau una scrisă. Excepție fac cei care pretind a fi artiști și care, afișându-și astfel scuza, vărsa tot ce au în suflet. Citesc, scriu și totuși nu reușesc să formulez corect ce simt. În timp am dezvoltat o întreagă paletă de expresii având la bază verbul a iubi. Eram mândru de ele și pe unele le consideram chiar unice. De data asta o priveam și realizam că nu îmi sunt suficiente. Orice particulă doream să atașez ar fi adus o jignire trăirilor mele. Te iubesc mult era o minciună! Te iubesc enorm îmi era mic și strâmt! Te iubesc de mor era insuficient! În acel moment am avut o revelație. Te iubesc a fost inventat tocmai ca să țină loc oricărei alte expresii. Ai fi putut spune: țin la tine foarte mult, îmi pasă de tine, ești viața mea, ești cea mai importantă persoană pentru mine, îmi doresc să fim mereu împreună, etc. Toate acestea sunt grupate însumat în cele două cuvinte: te iubesc. Te iubesc este invenția perfectă! Din acest motiv nu trebuie niciodată însoțit de altceva. Orice cuvânt pe care îl pui pe lângă nu face decât să îi pângărească sensul. Mai mult, te iubesc nu este o declarație despre tine. În mintea mea, cea de acum, te iubesc este o invitație adresată celuilalt să privească în tine. Nu știi ce vede și nici nu vei afla vreodată. Nu poți decât să speri că ți-ai aranjat trăirile în cel mai frumos mod posibil și să îl lași pe celălalt să ia ce consideră că merită din ceea ce este de oferit. Mai mult decât atât niciodată nu te aștepți la un răspuns. Am cunoscut oameni care dacă nu aud drept replică "Și eu te iubesc la fel de mult" toată lumea se dărâmă pe ei. Se percep a fi umiliți, ciudați, ridiculizați și brusc simt nevoia de a se debarasa de sentimente, de a se curăța de ceea ce îi murdărise în urmă cu câteva secunde. Ori asta mie îmi pare troc, nu iubire. Eu cred cu tărie că dacă persoana căreia i te adresezi scoate o tigaie și te lovește în ceafă, ai dreptul să te recuperezi și să spui din nou: te iubesc. Fie că îți toarnă o găleată de apă în cap sau îți face electroșocuri trăirile tale sunt aceleași și invitația la a privi rămâne.
Posted on: Sun, 21 Jul 2013 10:17:53 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015