comenturi cu izmă creață nu s-a stins acea scânteie, aia cu metaforeaua, că îmi dai motiv, femeie, să-mi aprind, de draci, luleaua. am jurat amu trei zile că mă las de țigarete, dar, punând câteva kile, m-au luat niște regrete. mi-a venit iarăși la moară niște grâu plin de neghină, fiindcă-n țară proștii ară, restul... numai se închină. și-am aprins iar cu obidă spurcăciunea de tutun c-am văzut pupând în tindă un hultan pe un... lăstun! și-apoi corul de soprane, cu-a lor buze subțirele, strâmbau sfinții din icoane amăgiți cu zăhărele. într-un iz de lingușeală, se alintau ca niște mâțe și tot mai puneau în oală smiorcăiri și niște fițe. comenturi cu izmă creață, umputură de sarmale, aguridă cu dulceață, borșuri agramaticale. vai de mine și de tine, drag de versul tău sublim, ce poeme-ai scris, divine! noi poet de-acum te știm. spectatori de gură cască bat din palme în surdină, n-ar ierta nici o ”băbească” , dar mite o gospodină. și așa ne ducem crucea amărâți în rugăciuni, dispărând de-aici, ca mucea, niște cutre de români. totul e zădărnicie. săraci și veșnic de prisos, tot o dăm, fir-ar să fie, limba, pân’ la fund, prin dos.
Posted on: Sat, 29 Jun 2013 07:23:04 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015