(u)topica Posted on 29 octombrie 2013 by absentul RoataNorocului1 RO_HO_EN_2007_Dec_08_40231-1 fragmente de pisoi 05 May 2011 No Comments ion_murgeanuPosted under Uncategorized MOTZU (schiţă de epopee) Cine nu-l cunoaşte pe baronetul pisicesc Motzu Chiar nu cunoaşte nimic; cine nu l-a văzut păşind pre covoare ca prin nisipul Saharei sau prin sâhla umbroasei savane sigur de sine legănat nice grabă nice tăgadă din sine răzbate până la noi strănutul leului de pe Arcă a taicăi Noe Arcă din care s-a ridicat neamul cel pisicesc îmblânzit după aia la marginea lumii de oameni indiferent de stăpâni sau de slugile lor el se are pre sine gândeşte prin sine doarme pentru sine şi mănâncă deci după toane dovedind că nu mâncarea face pisica leu cât mai ales prada. Diplomaţia lui întrece pe un Talleyrand pentru orice refuz schiaună delicat implicând clauza acceptării capriciilor sale regal ancestrate sau dupre caz saltul şi ghearele fofilările printre fustele damelor cotoiaşul lunecă nevăzut spintecă Întunericul; ochii lui fosforescenţi văd mai bine pre întuneric – dar ziua ştie să obţină ce vrea cu un aer delicat femeiesc chiar când este prevăzut cu toate alea de neam bărbătesc; se preţuieşte oll inclusiv; are ca tot flăcăiandrul două ghinde tari sub coada şi ţeava pistolului stă ascunsă de ochii femeieşti hulpavi şi pofticioşi; de când miorlăie ostentativ parcă ar vedea ceva lipsă din peisaj; i-am promis o mâtă-n călduri să i-o aduc deci; văzusem una subt o rulotă însă el mi-a răspuns: Lasă mă descurc singur nu sunt din ăia să mă însuraţi pe lopată după calendar şi reguli şi a continuat miorlăitul zi-noapte / noapte-zi. Te întrebi ce boală ascunsă îl devoră dar chiar atunci tace cu tâlc şi cu mâlc şi se freacă de picioarele tale saltă până la mână şi ţi-o sărută se dă peste cap-rostogol se întrece în copilării vrând parcă să-ţi spună: Vedeţi numai voi vă gândiţi la prostii; Motzu noaptea nu astă degeaba de câteva ori l-am văzut la fereastră adulmecând astrul nopţii cum ziua e preste tot patrulând kilometri pe o oră ca un deţinut la Sing-Sing; inspectând amirosind florile bând apa din ghivece păscând iarbă verde escaladând copăceii decorativi din casă; miroase judecă brusc se asigură că fereastra e chiar deschisă nu riscă mă întreabă din ochi înţeleptul: Vezi că nu-s prost dacă aş fi o fâţă de mâţă m-aş arunca de la cinci! eu am lucruri mai bune mai mari de făcut miorlăie şi tot miorlăie miau şi din nou miiiauuu; iar vrea să-mi spună ceva: el înţelege limba mea de om eu pre a lui nu; cred că scrie tot felul de poezii de romanuri (oricum pre cele din ultima vreme postate pe absentul el mi le-a scris) cine se miră o face pe risc; ziua doarme tot timpul şi noaptea se pune pe scris. Numai să te faci că nu-l vezi numai să nu-l iei în seamă când ai musafiri: ai spurcat-o; el are răbdare se dă la o parte priveşte atent insistând la noile figuri avid de noutate; tot ce e nou îl incită şi-l fascinează; e clar că se simte exclus;aşteaptă până la capăt iar după ce hramul s-a ispravitt tăbară cu tot haramul pre tine cumplit; dintr-un salt îţi înfige adînc în spinare ta ghearele; Oare chiar uitaseşi că eram şi eu pre aici?! Prefăcutule; prefăcuţi oameni şi de nimic ce sunteţi; mi-am dat seama de la început de când stăpâna casei mi-a pus numele Componistului neamţ mare scofală; cam în râs ; nefiindu-mi totuşi străin;i-am ascultat două concerte şi o sonată lipcă lângă stăpân până ce-am adormit; când m-aţi declarat meloman şi în buletinul Meu de persoană m-aţi scris cu numele Mozart; de ce o fi fost pentru ciuma de la dispensar o surpriză încât a nechezat ca o iapă nu ştiu; eu am fost Bărbat i-am suportat înţepătura cu acul n-am spus nici Miau; ştiam că am tot timpul s-o fac acasă cât vreau; mai ales nopţile de la ora unu în sus când se trezeşte Stăpânul mare linguşitor care îmi zice “fratele meu”: “Ca şi tine sunt străin pre lumea asta”; crede Că un motan înghite tot ce -i înşiră rataţii ca el; îl las să zică eu adorm pe vorbele lui şi trupul meu suplu de Pinţişor de Arganghelsk se întinde şi se extinde prin somn desemnează neînchipuit de frumoase figuri; tot ce visez capătă forme neobişnuite aşa reuşesc să vă storc lacrimi de râs dar şi suspine de admiraţie. Chiar nu cunoaşteţi nimic şi vă daţi grande; ce ştiţi voi ce este un cotoiaş? ce ştie un om depre pisică- o pisică din rasa albastra de Rusia – UN PARADOX - căci albastrul meu este metalic pre cât de dur tot pre atât de lunecos şi moale; credeţi voi că nu înţeleg glumele voastre când îmi spuneţi: Griule, Întunericitule,că n-ai fi putut fi şi tu florean ca pisicuţa de subt rulotă… şi iar îmi promiteţi să mi-o aduceţi să mă împerecheaţi cu ea; dintr-un aristrocat şi o tufă de neam prost de cartieristă se întâmplă să iasă ceva? eu nu risc încă; Mai bine virgin;mai bine eternul virgin ca un măr din care nu a muşcat nimeni fiind de felul meu înţelept- călugăr m-aş face pintre motani; să-mi spună stăpânul că nu asta vrea, că n- am nimerit. Tot traversând zi de zi peste Biblia stăpânelului blând ca un mieluşel şi tot timpul cu rugăciunea în sân! (Uite m-am ascuns şi l-am lăsat să mă caute i-am stors lacrimi până mi-am înfipt ghearele-n mine singur de durerea lui m- a căutat peste tot pe paturi şi prin subpat; la ferestre verificând dacă ereau etanş închise afară pe scară şi într-o vliză m-a căutat unde mă acundeam când eram mic; eu am lunecat fin pre lângă plânsul lui recunosc mi rupea inimioara mea de pisic; când m-a găsit în sfârşit pe fotoliul musasfirilor din camera de primit musafiri atât de bine am jucat scena somului încât bietul meu stăpân a surâs şi mi-a spus: Dormi Puiule, dormi! bine că te-am găsit. Aici erai?! Este bine!Eşti un băiat bun! Am să-ţi caut o mâţă de nasul tău o domnişorică sau chiar o Doamnă! „NU, NU, NU!” Miorlăiam eu prin somul meu agitat; eu mă simt bine cu stăpânica o aştept toată ziua pe urmă mă clcuşesc lângă ea şi torc poezii despre măicuţa mea pisicească; prea mare deosebire nu-i între mame; doar că nici n-am visat fericirea; nu mi-am tors basmul până la capăt căci stăpânica dând să se culce m-a alungat pe sală, Gata! m-am trezit miorlăit şi orfan de la capăt; o să-l lămuresc pe stăpânel să mă accepte aşa poltron cum sunt; nu-i cel mai greu de convins omul; el între milă şi silă alege lehamitea; Hai, Motzule să ne culcăm;dacă nu vrei treci pre sală şi miorlăieşte cât vrei… Ori dacă nici aşa nu ne lămurim am să te scot afară; o variantă cumplită căci rău cu rău dar mai răul cel bine ştiut sau încâlcit încă decât nelămurit! utopiiPicture ZIUA MAMEI 2011 & SF ELENA 2012 020
Posted on: Tue, 29 Oct 2013 08:41:14 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015