”În 1941, între 22 și 24 octombrie, și-au pierdut viața aproximativ 22 000 de suflete. Bine documentată istoric, crima a fost făptuită de armata română, la ordinele unui personaj pe care mulți l-au considerat și îl consideră eroic, mareșalul Ion Antonescu. A fost îndreptată împotriva populației civile de origine evreiască originară sau staționată în oraș și a fost dusă la îndeplinire cu zel și bestialitate. Pe parcursul a două zile, victimele au sfârșit arse de vii, împușcate la foc de mitralieră sau spânzurate pentru a duce la îndeplinire ordinul șefului statului român, care cerea armatei sa producă 22 500 de victime. În ciuda sângelui vărsat, consideră Iepan, acestui act de genocid nu i se dă atenția cuvenită. Spațiul public și memoria sunt interesate de sânge, dar numai atunci când spectatorii nu trebuie să și asume răspunderea fărădelegii. Masacrul nu e asumat și memorializat sub nicio formă azi și, cel mai trist, lecția istoriei rămâne neînvățată. Google Maps ne informează că I. Antonescu se bucură de recunoaștere urbană națională. De la Beiuș la Piatra Neamț, există multe orașe cu străzi care poartă numele mareșalului cu genocid în CV. În consecință, Iepan se dedică unei campanii de public awareness. Îl preocupă nu atât istoria, cât mai degrabă resuscitarea ei. Memoria și dinamica spațiului public constituie temele documentarului său. Crima Odessa rămâne un pretext.”
Posted on: Mon, 10 Jun 2013 21:26:09 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015