Cât de mult te emoţionezi nu are legătură cu vârsta sau cu faptul că eşti călit pentru că ai trăit câteva experienţe absolut marcante şi care i-ar fi zdruncinat pe alţii din temelii aruncându-i în abisul celui mai crunt viciu sau într-o nebunie salvatoare. Ce faci cu emoţiile? Le ascunzi cu dibăcie sau le împărtăşeşti cu ceilalţi? Crezi că asta te face mai puţin om sau mai puţin puternic? Tu preferi să faci şi atât. Nu ai nevoie să-ţi arăţi sufletul tuturor, nici măcar celor dragi pentru că…mai ai de învăţat. Şi preferi solitudinea întăritoare pe care ţi-ai creat-o cu migală să te susţină atunci când totul se năruie în jur. Poate de fiecare dată când mă vezi, deşi îţi par diferit sunt la fel dar nu ştii pentru că nu mă recunoşti. Nu-mi vinde nimic. Nu cumpăr ce am deja. Zburăm în van, cădem, urcăm, înaintăm, ne oprim doar s-o luăm de la capăt. La sfârşit vom zâmbi nostalgic că am fost aici şi am reuşit să facem ceva pentru ceilalţi. Am dat la o parte egoismul şi mândria, am iubit şi ne-am lăsat purtaţi pe braţele sorţii încercând s-o biciuim cu furie pentru că nu ne îndeplinea nici aşteptările şi nici visele, dar n-am cedat. Cum privesc situaţia poate că mă face mai plint sau mai gol în faţa celorlalţi, dar în oglindă mea nu e nici o diferenţă. Că mă motivezi tu sau alta este foarte bine, dar că încerc s-o fac eu, este şi mai bine. Nu mă izgonesc din faţa voastră şi nici nu mă îmbrac cu straie noi, ci învăţ să accept pentru a putea face mai mult. Pentru că pot. Şi toţi putem. Mă emoţionez, sunt vie.
Posted on: Sat, 28 Sep 2013 15:33:36 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015