Excomunicarea și destinul divin De când am aflat că sunt excomunicat încă înainte de a mă naște simt o ușurare în suflet. Din biserica ortodoxă am ieșit singur după un act de voință care m-a costat destul de multă energie interioară. Norocul meu că excesul de ipocrizie și necredință mi-a ușurat decizia. Cu catolicii a fost mai ușor. M-au excomuicat mai înainte de ști cineva (în afara Celui de Sus) că voi fi, după cum stă negru pe alb tipărit mai jos*. Sunt liber deci de biserică ca să cred în Cel de Sus și să îl urmez pe Iisus așa cum îmi poruncesc ei și nu cum îmi spun intermediarii care încearcă să îi facă uitați spre folosul lor propriu. Puterea asupra aparențelor este cea mai puternică armă a nimicului care se luptă cu Adevărul. Câtă mândrie vană folosită pentru a ajunge tot acolo de unde a plecat: la nimic. (nu cred în Diavol decât ca o ființă egală în drepturi și obligații față de Cel de Sus, exact ca noi toți.) Voi ați observat cât de mult se vorbește despre sfinți (sărbători) minuni, moaște, iubire (șlagăr de șlagăr) și cât de puțin despre Suflet și Dumnezeu ? Dacă despre Mântuitor mai scăpă unul ici și colo câte un cuvânt, despre Cel de Sus e tăcere pe toate fronturile. Din când în când e negat de atei cu vina clară că din cauza lui a apărut Inchiziția. Ca și cum ai spune că din cauza apariței omului a apărut și gripa spaniolă. Dar e adevărat, dacă ar muri toți oamenii de pe pământ nu ar mai fi nici boli. Așa că dacă îl alungăm pe Dumnezeu dintre noi nu or să mai existe nici rele aplicări greșite ale credinței față de El. Ortodocșii români l-au trimis pe Iisus la plimbare dintr-o trăsătură de condei. Ei au acum, Catedrala Mântuirii neamului – deci catedrala îi mântuie pe români, Iisus e redundant poate să se ducă înapoi între evreii lui că tot nu i-am suferit noi niciodată prea mult. Oricum, să fii creștin și să fii și antisemit e o performanță care are precedente planetare. Am zis mereu că absurdul e la el acasă în Europa secolului XX și în colonia ei spirituală America. Așa că dacă cei din jur îmi dau voie, de ce să nu îmi iau vacanță de la tumultul vieții, de la politeismul miilor de sfinți care își dau coate care mai de care să își sărbătorească zilele și onomasticile, și să mă așez uitat de alții la vorbă cu familia divină... așa, fără grabă, într-o convorbire care n-o să fie tulburată de nimeni pentru că ne-am lăsat mobilele acasă. În acest sens vă urez o zi frumoasă și plină de înțelepciune. * Cine nu înțelege engleza poate da pe Google translator să citească fițuica papală. E demnă de cunoscut. Parol. [EXCOMMUNICATION OF COMMUNISTS] DECREE OF THE HOLY OFFICE FORMULATED BY PIUS XII JULY 1, 1949 This Sacred Supreme Congregation has been asked: 1. whether it is lawful to join Communist Parties or to favour them; 2. whether it is lawful to publish, disseminate, or read books, periodicals, newspapers or leaflets which sup-port the teaching or action of Communists, or to write in them; 3. whether the faithful who knowingly and freely perform the acts specified in questions 1 and 2 may be admitted to the Sacraments; 4. whether the faithful who profess the materialistic and anti-Christian doctrine of the Communists, and par-ticularly those who defend or propagate this doctrine, contract ipso facto excommunication specially reserved to the Apostolic See as apostates from the Catholic faith. The Most Eminent and Most Reverend Fathers entrusted with the supervision of matters concerning the safeguarding of Faith and morals, having previously heard the opinion of the Reverend Lords Consultors, decreed in the plenary session held on Tuesday (instead of Wednesday), June 28, 1949, that the answers should be as follows: To 1. in the negative: because Communism is materialistic and anti-Christian; and the leaders of the Com-munists, although they sometimes profess in words that they do not oppose religion, do in fact show themselves, both in their teaching and in their actions, to be the enemies of God, of the true religion and of the Church of Christ; to 2. in the negative: they are prohibited ipso iure (cf. Can. 1399 of the Codex Iuris Canonici); to 3. in the negative, in accordance with the ordinary principles concerning the refusal of the Sacraments to those who are not disposed; to 4. in the affirmative. And the following Thursday, on the 30th day of the same month and year, Our Most Holy Lord Pius XII, Pope by the Divine Providence, in the ordinary audience, granted to the Most Eminent and Most Reverend Assessor of the Sacred Office, approved of the decision of the Most Eminent Fathers which had been re-ported to Him, and ordered the same to be promulgated officially in the Acta Apostolicae Sedis. Given at Rome, on July 1st, 1949. (Signed) Petrus Vigorita, Notary of the Sacred Supreme Congregation of the Holy Oflice.
Posted on: Sun, 03 Nov 2013 07:57:37 +0000