IATA DE UNDE ISI TRAGE SEVA MIZERABILA JUSTITIA PREZENTULUI. Mewntalitatea criminala isi are originea in caracterul comunistului urit mirositor. Un pic este cam lung articolul dar merita.!!!!!!!!!!!!!! TEROAREA CA METODĂ IN JUSTITIA COMUNISTA Articol aparut in cotidianul ZIARUL DE MURES on line Impunându-şi controlul asupra întregii societăţi româneşti, după 6 martie 1945 P.C.R. a acţionat pentru reorganizarea aparatului de stat ce trebuia să servească scopurilor sale politice. Concomitent cu organizarea justiţiei care trebuia să devină o "justiţie a clasei muncitoare", în anii 1948-1949 au fost create Securitatea şi Miliţia populară. Securitatea a fost un instrument de teroare şi represiune, îndreptat împotriva oricărui opozant al noului regim, ea având dreptul de a aresta (de cele mai multe ori fără mandat), de a ancheta şi chiar de a ucide. Justiţia - instrument aservit regimului comunist - juca doar rolul de figurant într-o piesă regizată la Moscova şi pusă în scenă aici, în România. Justiţia trebuia să dea o aparenţă de legalitate unor crime, samavolnicii şi abuzuri de neimaginat comise de Securitate. În concepţia PCR - ca de altfel a tuturor partidelor comuniste din statele satelite Moscovei - trebuia reformată şi reorganizată justiţia. Aceasta urma să răspundă fără ezitare imperativului de "pedepsire exemplară a duşmanilor poporului" în spiritul "vigilenţei de clasă". Pe 20 şi 21 ianuarie 1945, au fost adoptate în acest sens două legi. Prima prevedea urmărirea şi pedepsirea criminalilor de război, mergând de la diferite măsuri punitive, până la pedeapsa cu moartea, şi urmărirea şi pedepsirea celor vinovaţi de catastrofa ţării. A doua lege prevedea înfiinţarea în întreaga ţară a "tribunalelor poporului". Cariere făcute peste noapte. În martie a venit în vizită la Bucureşti împuternicitul Consiliului Comisarilor Poporului al URSS privind problemele Comisiei Aliate de Control în România, Andrei I. Vîşinski. Indicaţiile sale privind reforma în justiţia română, au fost considerate deosebit de preţioase. Trebuie spus faptul că acesta avea experienţă, iar sfaturile sale o mare greutate. Vîşinski, care avea el însuşi formaţie de jurist, avusese cea mai importantă contribuţie la reformarea justiţiei sovietice şi contribuise la elaborarea Codului penal sovietic. De asemenea avea şi o mare experienţă în regizarea proceselor-spectacol de la Moscova, iar experienţa se cerea a fi împărtăşită, nu-i aşa? Aplicarea acestor două legi a început în aprilie-mai 1945. Selecţia cadrelor din justiţie s-a făcut pe baza a trei criterii: apartenenţa la PCR, devotamentul faţă de partid(care trebuia dovedit în cel mai scurt timp) şi originea socială. S-a creat astfel o nouă componentă a birocraţiei comuniste, parte a noii nomenclaturi ce se năştea în România, nomenclatura roşie. Profesioniştii au fost îndepărtaţi din sistem şi după un timp încarceraţi. Marea răfuială Un prim proces spectacol a fost cel al lui Ion Antonescu şi al colaboratorilor săi. Ion Antonescu a fost arestat de armată la 23 august 1944 cu o parte din membrii cabinetului său. Predaţi de către armată comuniştilor, aceştia din urmă i-au transportat la o casă conspirativă din cartierul Vatra Luminoasă şi apoi i-au predat sovieticilor, care i-au anchetat aproape doi ani. Odată ancheta terminată, în 1946 grupul Antonescu a fost predat de sovietici românilor, dar sentinţa fusese deja stabilită la Moscova. Procesul-spectacol urma să aibă loc la Bucureşti cu concursul justiţiei române, care trebuia să dea aparenţa de legalitate în pronunţarea unei sentinţe prestabilite, mai ales că la proces participau ziarişti şi observatori străini. În zilele procesului, în sala arhiplină au fost aduşi "spectatori" atent selecţionaţi care trebuiau să se"indigneze " ori de câte ori acuzatorul public Dumitru Săracu rostea un cap de acuzare împotriva celor din boxă. Un alt proces-spectacol a fost cel al lui Lucreţiu Pătrăşcanu. Arestat în august 1948, fostul ministru al Justiţiei comuniste, avea să fie el însuşi în 1954 protagonistul unui proces de "senzaţie". Cel ce contribuise decisiv la fundamentarea "justiţiei de clasă", se vedea acum în postura de acuzat ca agent al siguranţei burghezo-moşiereşti şi agent al serviciului de spionaj englez. Cu aprobarea Moscovei, avea să fie executat în acelaşi an, la trei zile după pronunţarea sentinţei. În numele victoriei cauzei comunismului, justiţia îşi făcuse datoria. Ambele procese au fost îndelung mediatizate în presa română, controlată şi cenzurată de partid. Alte procese de acelaşi tip - dar de mai mică anvergură - aveau să fie "regizate" în întreaga ţară. Toate erau menite să contribuie la sporirea climatului de teroare, frică şi suspiciune permanentă instaurat de Securitate. 1961. Proces spectacol la Târgu Mureş În 1960 un grup de 32 de tineri din Târgu Mureş au format o Frăţie de Cruce după model legionar. Erau elevi la mai multe licee din oraş: Papiu, Unirea, Comercial, Industrial. În naivitatea lor şi aflaţi la vârsta unei exaltări fireeseră să procure armament şi să lupte în munţi împotriva regimului. Unul dintre ei i-a denunţat Securităţii. A urmat arestarea, o anchetă de o rară brutalitate şi un prilej de instrumentare a unui proces-spectacol de anvergură locală. Acesta s-a desfăşurat în august 1961, într-o sală din fosta Fabrică "Ciocanul"(azi Electromureş). Elevi şi profesori de la respectivele licee au umplut sala. Cei ce urmau să fie judecaţi în şedinţă publică se aflau încătuşaţi pe scenă, iar unii dintre elevi şi profesori îi huiduiau şi îi scuipau. Matei Marin, elev în clasa a X-a atunci, aflat printre cei condamnaţi, relatează: "Noi eram pe scenă. Nu pot să-i uit pe colegii mei - azi oameni cu situaţii foarte bune - care treceau pe lângă noi, ne huiduiau şi scuipau: Scridon Maria, Trifan Ioan, Cealâc Emilia şi Nedelcu Ioan... Sora mea Matei Magdalena, obligată să vină şi ea la proces, pentru că lăsase capul în jos, era trasă de păr de profesoara Borza Elvira care-i striga din când în când, să privească la banditul de frate-său. Adică la mine. Printre cei condamnaţi atunci au fost: Iuliu Bucur, ajuns medic, Caius Viorel Boeru, care a emigrat în SUA şi a ajuns agent FBI, Emil Sfetcu, regizor mai târziu, Liviu Pop, care trăieşte aici în Târgu Mureş. Mulţi, foarte mulţi...Nu mi-i mai aduc aminte pe toţi." Condamnaţi la diferite termene, aceşti tineri au avut şansa să iasă din puşcăriile comuniste în 1964, urmare a unui decret de graţiere. Traumatizaţi, dar încă tineri, cei mai mulţi dintre ei s-au integrat în noua realitate politică şi socio-economică acceptând-o. Teroarea ca metodă, se dovedise eficientă. Frica - un sentiment uman în fond - li se inoculase în suflete, iar orice formă de rezistenţă era exclusă. Acest sentiment fusese de fapt inoculat la scara întregii societăţi româneşti. Am reuşit oare să ne eliberăm cu totul de el?
Posted on: Thu, 01 Aug 2013 20:57:50 +0000
Trending Topics
© 2015