"Nevoie avem doar de cele necesare într-o lume în care nimic nu e sigur". Ah, da, cum era butada dlui Ponta?"Şi când zic că e sigur, nu înseamnă că e cert".Dar pe Facebook, aici, în lumea lui "Io&U", lucrurile acestea nu există. La anii ăştia, orice femeie are secretul ei cu Dumnezeu, ierţi dar nu prea uiţi, şi greu apuci să îţi dai destinul la share, făcând cu cineva "o viaţă de om". Pentru unii dintre cei de aici, nu ai scrie decât trei cuvinte: Face a book. O reţea mai şmecheră, pentru o lume mai bună.Dar şi ei îşi doresc un „mai bine” foarte impersonal şi de gloată, un soi de elan revoluţionar de forum, pentru care ar spune bogdaproste dacă l-ar trăi şi în realitatea imediată. Tu mai scrii deseori despre astea, dar cine să le vadă...Dacă scrii tehnic, eşti un idiot şcolit tocilăreşte şi nears de războaie, neciuruit de foamete, nechinuit la marginea patului. Dacă scrii sufleteşte, eşti un neadaptat. Stai liniştit, când am zis „idiot”, cu siguranţă eşti departe de prototipul lui Dostoievski.Te bucuri când mai dai de câte o pagină de literatură sau de o cronică de film. Dar singurătatea ţi-o faci cu mâna altora (ori te minţi că se întâmplă astfel ca să poţi trăi cu tine) şi ţi-o creşti cu mâna ta. Bineînţeles, te simţi singur printre toţi cei mulţi şi „virtualizaţi”. Mai apoi, vezi însă în sociologia Facebook-ului relaţiile „U şi Io” deplânse şi scotocite public, încât te întrebi cum mai e treaba cu singurătatea când toţi o strigă „după wall”.
Posted on: Sat, 20 Jul 2013 09:53:52 +0000