Uneori, atunci cand ai impresia ca lucrurile se aseaza si nu au cum sa iti fuga de sub picioare, te trezesti ca in desenele acelea animate, deasupra prapastiei, plutind in aer, cu o privire buimaca, iar apoi incepi sa cazi brusc, ca si cum pana atunci ai levitat intr-o stare ciudata de Ce doamne-iarta-ma se intampla?. Atunci cand crezi ca drumul tau va fi lin, fara gropi romanesti cat soseaua, fara lanturi muntoase din roci vulcanice, fara pierderi de memorie si de incredere, fara momente in care nu stii ce sa faci, nu stii cum sa o iei de la capat in mintea ta, si atunci deschizi frigiderul, fara clipe in care lumea nu se opreste pentru tine insa tu ai vrea ca totul sa ia o pauza lunga...atunci stai. Nu mai visa. Sau cel putin, nu mai visa nerealist. Da,uneori cred ca visele pure sunt foarte incapatanate, pe cand visatul realist... aduce niste istetime in peisaj. Hei, uite ce am descoperit. Visele mari aduc cu sine sacrificii mari si obstacole mari, incercari mari si oameni mari care isi iau mana de pe tine, neintentionat, cand te astepti mai putin. Se poate sa crezi ca nu mai ai o baza, ca totul se duce naibii, ca tot ce ai facut a fost in van si ca e cazul sa pui capat visului. Dar nu tin minte nici o legenda olimpica, nici un basm cu sfarsit in eternitatea prea romantica, nici o fabula ironica si metaforica, nici un rand din nici o carte care sa-mi fi transmis ca nu e asa. Drumul e plin de cele mai aiurea chestii. La care nici macar nu ai indraznit vreodata sa te gandesti. Insa daca reusesti sa ramai in plan, sa nu abandonezi lupta, sa nu sfarsesti in a visa Visul, sa nu iti pierzi increderea in capacitatea ta de a reusi...atunci eu zic ca incercarea si-a terminat misiunea si atunci, in drumul tau apare Norocul. Cam asa gasesc eu adevarata zicala cu norocul ti-l faci singura. Singura singura, dar si cand apare, e mana cereasca. Visul meu are nevoie de dovezi de credinta. Ei bine, stai sa vezi ce te asteapta! Nu stii pe cine ai pus la incercare....
Posted on: Mon, 18 Nov 2013 01:16:36 +0000