2. Mihala Pana Frumoasa metafora Luminii care arata adevarata fata a lucrurilor si a oamenilor! Lumea din film este lumea robotizata in care si noi am ajuns sa traim, in care ritmul de viata este asa de rapid, incat nu mai avem timp sa ne oprim si sa vedem ce facem, pe unde suntem cu adevarat… Ceea ce mi se pare demn de retinut e reactia lui Oscar-desi descopera o alta lume, lumea cea adevarat, el tinde sa ramana in confortul si viata lui obisnuita, se sperie de puterea luminii si o respinge. O simte ca pe o povara, nu ca pe un ajutor. Of, dar lumina lanternei este cea care ar reinvia memoria, vointa, este cea care ar aduce libertatea lui de sub controlul total! Dar pe mine m-a dus gandul si la o alta intelegere a lumii robotizate- lumea noastra interioara, pe care nu o cunoastem cu adevarat, care este ascunsa de noi si numai prin puterea Luminii de la Sfanta Spovedanie si celelalte Taine ale Bisericii se mai ridica pacla si se vede cum suntem cu adevarat. De cela mai multe ori si eu reactionez ca Oscar atunci cand mai aflu ceva despre mine insami, despre cum sunt eu in realitate – prima reactie este sa ma intorc la obisnuintele si confortul meu, sa refuz schimbarea, de fapt sa refuz chemarea inalta care mi se face! Si de fapt refuz astfel sa mai fac un pas spre dobandirea libertatii de sub controlul patimilor… Dar slava Domnului ca inca are cine tine lanterna – parintele duhovnic, lanterna inca lumineaza, iar dupa primul impuls de respingere, vine puterea de a urmari Lumina! pe 11 Dec 2011 la 22:44 # 3. Elena a fost o vreme in care oamenii Il vedeau cu ochii mintii pe Dumnezeu in viata lor si vorbeau cu El in tot timpul;astazi cei mai multi isi amintesc de El din povestirile bunicilor; in curand copiii nostri nu vor mai avea nici macar amintirile… cand oamenii vor fi uitat cu desavarsire de chipul zidit in adancul sufletului lor va veni sfarsitul. pe 12 Dec 2011 la 14:30 # 4. carmen Se spune ca cea mai mare izbanda a diavolului e sa ne faca pe noi sa credem ca el nu exista. Sau sa amanam intoarcerea Acasa pentru un timp indefinit, dar oricum tarziu, spre batranete, dupa ce vom fi incercat toate bucuriile tineretii trecatoare. Daca as tine cont de mesajul pe care il transmite fimuletul, chiar si de sfarsitul neortodox, nu pot sa nu ma gandesc la „intelepciunea cea de multe feluri a lui Dumnezeu” , acea dualitate a contrariilor despre care se vorbeste atat de des in Biserica si pe care o explica destul de clar parintele Staniloae : Cuvantul Se face trup, Dumnezeu devine Om pentru ca pe om sa-l indumnezeiasca, viata se amesteca cu moartea, prin slabiciunea Crucii se darama puterea vrajmasului, Hristos insusi devine pret de rascumparare pentru cei tinuti in robie. Si tot parintele mai spune ca: „Cuvantul ne-a adus, ca pe un pedagog si pazitor in vederea instrainarii de rele, amintirea fiarelor ce ne-au chinuit odinioara; ca prin ferirea de rele, sa dobandim neclintirea si neabaterea de la cele bune, neoprindu-ne din mutarea spre ceea ce e mai bun, nici schimbandu-ne spre ceea ce e mai rau.” Si ajunsa aici, cred cu tarie ca pana si in cea mai apriga forma de manifestare a raului, exista un bine nevazut si nestiut de noi, o taina a intelepciunii cea de multe feluri a lui Dumnezeu. Cu o singura condtie, daca as putea spune astfel: nedepartarea de Biserica.
Posted on: Fri, 29 Nov 2013 10:46:53 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015