Când ni se spune că Adevărul este foarte simplu, mintea tinde imediat să creeze pentru noi un concept de simplitate prin care să definească sau să ne arate Adevărul. Dar Adevărul nu poate fi definit, nu poate fi imaginat sau văzut. Paradoxul este că simplitatea Adevărului, îl face să nu poată fi înțeles, ci doar trăit. De altfel, dacă Adevărul ar putea fi înțeles atunci, implicit ar presupune o minte acolo care să îl înțeleagă, nu-i așa? Adevărul nu poate fi înțeles, pentru că Tu ești Adevărul. Dacă asimilezi asta realizezi și păcăleala cu practica, tu nu te poți practica pe tine însuți, poți doar să fii tu însuți și asta poate avea ceva în comun cu recunoașterea a ceea ce suntem și nu cu vreo practică. Dacă pui minții întrebările corecte, dacă aprofundezi interogarea, cu întrebări profunde cum ar fi: Cine vrea să înțeleagă? Cine este acela care crede că adevărul este simplu? Cine este cunoscătorul cunoașterii? Cine este căutătorul? Cine este practicantul? Cine sunt eu? Unde dispar toate rațiunile minții atunci când frica sau iubirea (atracția) apare ? De ce crede ea, mintea că știe sau îl cunoaște pe Dumnezeu? De ce pretinzi tu că ești eu? etc. Atunci mintea fie se va simți neputincioasă, fie se va da la o parte, pur și simplu și îi va permite Realului să strălucească. Acest Real îl vei recunoaște atunci ca fiind tu. Nu poți să recunoști realul atâta timp cât mintea îți spune cine ești și mai ales atâta timp cât tu o asculți. Permite-i minții să își spună poveștile, dar nu îi urma cărările și atunci vei fi liber. În fapt, tu ești liber chiar acum! Ionică Spiridon
Posted on: Sun, 01 Dec 2013 16:41:10 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015