Daca tot sunt la capitolul iniocenta... Candva , undeva in adancimile varstei noastre, am sesizat notiunea de inteligenta. Asociata ci ideea de a deveni mare , e pe undeva motorul evolutiv o perioada de ... cativa ani buni de vreme. Deh, inocenti, am ascultat complicatele povesti, spuse de cei mari la o cafea, un pahar de vorba...si eventual o tigare. Cum scopul era clar , sa crestem mari, normal, deductia logica visavis de constatarea cu complicatia, paharul de vorba, cafelutza si tigarea, era ca aceste caracteristici sunt, pe undeva, necesare in evolutia cat mai rapida. Deh, cat de greu e sa pufaim, complicand? O nimica toata. Rezultatul insa, nu prea era multumitor din mai multe motive, unul dintre ele fiind faptul ca scapam esentialul din vedere, complicarea ....nu e o caracteristica in a fi mare, ci doar un pas in a descoperi simplitatea. Acuma stati linistiti ca nu suntem prima generatie care vede in alambicarile verbale de neinteles pana la urma, cu o finalitate , retorica pana la urma, gen viata e grea, copii sunt obraznici, etc o modalitate de a deveni mari. Nu. Suntem doar una din generatiile care au beneficiat ca bonus de o prezenta mai fregventa a parintilor in jurul nostru, destul cat sa incepem sa amestecam primaria cu prefectura. Ne reiesea noua acolo din calculele logice, ca , daca ai ce spune, si e greu de inteles ... esti mare! Asta tocmai datorita caracteristicii maturizarii...care ne scapa printre degete, adicatelea, pasul urmator dupa complicare....simplificarea. Cum, inocenta face totul sa para simplu, cautam noi asa in discutiile celor mari o logica, simpla, astfel ca rostul ascuns parea a avea o logica tainica. Nu era...normal...cel putin nu pentru noi, logica toata vorbaria. De multe ori nici pentru ei, da asta e. Ne scapa din atentie, faptul ca acele discutii interminabile, au ca finalitate o aplicatie practica in realitate, aplicatie care de fapt, atunci cand se realiza...era undeva afara, unde la fata locului, vorbaretii de ii aduc in discutie, foloseau vorbaria aia ca sursa de experienta. De fapt , discutiile erau alambicate pentru simplul motiv ca alambicul , principiul acestuia e distilarea esentialului, tariei, utilitatii. Ca la alambic, la o tona de vorbarie, omul ramanea cu aplicatii practice, cat o sticluta de parfum. Ei bine, inocentii care eram noi, si generatiile dinaintea noastra, nu aveam acces la tarii pe considerente gen: las ca vezi tu cand cresti mare. In proces, eram trimisi la plimbare de cate ori ne indesam nasucul in probleme practice. Ca urmare informatiile pe care le aveam duceau la un singur inteles...oamenii mari, discuta alambicat, beau cafea , fumeaza si interzic copiilor accesul in zonele interesante pentru ei, pentru preocuparile lor de a imita oamenii mari, spunandu-le sa-si vada de treaba, eventual cu o jordita pentru nasucurile mai insistente. De aici a ajuns omenirea noastra sa bea cafea, sa vorbeasca alambicat fara sa faca de fapt, nici o alambicare. Asta este pe undeva, acea parte a copilariei, care lipseste multora dintre noi pentru a intelege ceva esential: Inteligenta, maturitatea nu sta in a complica lucrurile, ci in capacitatea ca dupa discutii in care totul se complica dinadins, se simplifica totul, extragand esenta, utila in aplicatiile practice viitoare. In consecinta, inteligenta nu e in cat vorbim ci in cata esenta, cata informatie utila se distileaza din fiecare poveste complicata prin simplificarea ei, extragand principiile utile in viata de zi cu zi. In pesteri, copilasii, aveau oportunitatea de a vedea operatia de simplificare, ce urma dicutiilor ingaimate in vederea exprimarii, astfel ca li se parea mai usor sa faca decat sa vorbeasca despre ce fac. Evolutia umana a dus insa la pierderea unui pas din procesul educativ, privitul la cum se aplica in practica ce stim, astfel suntem in situatia in care ni se pare mai usor sa vorbim decat sa facem, cu impresia permanenta ca speranta ...e o chestie care , normal, apare de la sine asa, ca o minune din cer... cum apareau de fapt cadourile de sub bradutul de Mosh Craciun, inventate de parinti bineintentionati, undeva prin epoca medievala. In evolutia umana , extremele sunt perfect utilizabile astfel ca extrema in care suntem azi, vorbim si asteptam para sa pice din turnul Eifel. E doar efectul lipsei de intelegere a acestui aspect: Daca dintr-o poveste complicata, nu ramane nimic util, povestea e de forna, tigarea si cafeaua idem si timpul pierdut in cautarea turnului Eifel cu para malaiatza, e doar ce e ,...timp pierdut. In acel timp de fapt e momentul distilarii , intelegerii experientei cuprinse in informatie, pana la simplificarea impusa de inocenta celor care suntem de fapt, oameni maturi , inca in faza in care credem ca daca spunem si visam, apare pomul, globurile si cadourile. Doar si in copilarie visam un an, apoi totul aparea de la sine. Astfel ca am impresia ca simplificand, realizam un aspect important al maturitatii... suntem doar in faza in care, gasim metode si resurse mature, pentru a ne asigura ca ....avem ce pune sub pom . Cadouri inocentilor, bucurandu-ne cu inocenta de inocenta lor, amintindu-ne de a noastra, insa, alambicand de data asta matur, ca acesti copilasi ce desfac cu infrigurare cadourile de sub pom in rasete zglobii, e necesar sa fie pregatiti si pentru acest aspect al vietii....momentul in care invata ca sub pom nu apar cadouri, ci se procura... tocmai cu ce alambicam din discutiile la o cafea si o tigara! Asta e cel mai important cadou pe care il putem darui copiilor nostrii. Acea revenire la inocenta simpla, dupa fiecare perioada de complicare voita a realitatii, complicare necesara pentru extragerea esentelor tari, in procesul de simplificare a vietii. Cu alte cuvinte, sa-i invatam ca nu discutia fara sens si cafeaua, definesc un om mare, ci tocmai capacitatea de a reveni de fiecare data la inocenta esentialului practic si util.
Posted on: Sun, 03 Nov 2013 08:41:52 +0000