De ce sună oamenii când sună, de ce ți se scriu mesaje de ziua ta, de ce uită unii să te felicite sau să-ți transmită un gând? Mereu m-am întrebat, niciodată nu mi-am răspuns, dar în mod evident am o teorie. Dintotdeauna am fost un om al lucrurilor mici care dau întregul, un om care se bucură enorm de un gest mărunt făcut cu drag, cu grijă, cu afecțiune. N-am făcut excepție nici pe parcursul zilei mele onomastice. Să le luăm în ordine: - primii care te sună de ziua ta sunt cei din spațiul personal al vieții tale, aceștia te apelează imediat după miezul nopții și până la orele prânzului. Îți vorbesc cu drag, încearcă să te facă să râzi, își dau silința să fie veseli și fac toate astea cu sufletul; - următorii pe listă îți sunt amicii, ei te sună sau îți scriu până la lăsarea serii. Sunt politicoși, îți transmit mesaje și urări formale, sunt scurți și la obiect; - mai sunt și întârziații, cei care și-au notat undeva că ești și tu o Elena ce trebuie felicitată sau și-au adus aminte, pur și simplu, întâmplător; - cea mai aiurea este categoria de care îți pasă și nu sună deloc. Poate că îți scrie, poate îți transmite un mesaj prin alții, dar nu sună. An de an, de ziua mea există o persoană care nu mă sună. Pe motiv că n-are timp, n-are credit (de beep n-o fi auzit?), n-are și n-are. Ai spune că m-am și obișnuit, dar n-am făcut-o. În ziua de ieri m-au sunat toți pe care îi așteptam, toți ai mei, toți cei dragi . . cu o singură excepție tristă, care m-a luat prin surprindere, recunosc. Și dacă ar fi uitat era ok, dar mi-a scris, ceea ce înseamnă că așa a vrut.
Posted on: Mon, 02 Dec 2013 07:20:10 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015