Dragul meu, Voiam să-ţi spun că încă am zile în care îţi duc dorul... Mă rog, ce rost ar avea să mint chiar şi acum ? Mi-e dor de tine în fiecare zi. În unele zile mai puţin fiindcă îmi ţin mintea ocupată cu multe chestii, în alte zile ceva mai mult ? De obicei îţi duc dorul înainte să adorm şi spunea cineva că ultima persoană la care te gândeşti înainte să adormi este persoana care are inima ta. Ei bine, cred că încă ai inima mea. Dar nu de asta ţi-am scris... Ştii că îţi scriu rar şi asta doar când cu adevărat ceva de spus... Voiam să spun că, acum câteva zile bunica mea mi-a spus „O să realizeze el ce a pierdut mai târziu că aşa fac toţi bărbaţii” şi în loc să mă bucure lucrul ăsta, că o să realizezi şi o să suferi, ştii ce m-am gândit ? Că aş prefera să nu-ţi mai aminteşti de mine peste ceva timp, pentru că nu vreau să suferi. Ai suferit destul şi... La naiba, te iubesc, nu vreau să suferi! Şi mă gândeam aşa... Ce folos că va veni ziua în care vei realiza ce ai pierdut şi ţi se va face dor de mine ? Ce folos că peste vreo 3 ani o să le compari pe toate cu mine şi o să-mi vezi privirea la fiecare colţ de stradă ? Ce folos că o să realizezi atunci că mă iubeşti dacă nu ai realizat acum şi noi ai fost alături de mine când aveam cea mai mare nevoie de tine ? Ce folos să mă iubeşti atunci dacă nu m-ai iubit acum ? Sau mai bine zis, n u ai vrut să-mi arăţi că mă iubeşti... Sau, privind realist, m-ai uitat, deşi nu cred. Nu priveşti o persoană pe care ai uitat-o aşa cum mă priveşti tu pe mine. Cu toate că mă ignori, simt că mă vrei. Dar nu mă face asta fericită absolut deloc deşi bunica mea obişnuieşte să-mi zică că meriţi. Poate meriţi, dar m-ar durea să ştiu că suferi, din vina mea sau a oricărei alte persoane. Aşa că, până o să vină ziua aceea în care o să-mi duci tu dorul şi o să te-nneci prin baruri obscure, o să-mi fie mie dor de tine, aproape în fiecare zi, fără vreo urmă de speranţă. Cine ştie, poate, ca în matematică, chestia asta e invers proporţională şi când o să te uit eu o să-ţi aminteşti tu de mine. De fapt cam aşa a fost toată relaţia noastră: când mă iubeai tu mai mult, te iubeam eu puţin şi când încercai să-ţi înfrânezi sentimentele simţeam că o să mor fără tine. Şi până la urmă ştii de ce ţi-am scris din nou? Ca să îmi cer scuze de pe acum, în cazul în care o să te doară lipsa mea în viitor şi să te previn într-un fel, că s-ar putea să-ţi aminteşti de mine în vreo 3 ani de acum...
Posted on: Sun, 01 Sep 2013 10:07:10 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015