****** Gabriel Garcia Marquez a scris: „Spune întotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândeşti... Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns şi l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău... Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe... Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le asculta o dată şi încă o dată până la infinit... Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune „te iubesc” şi nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja știi”... -- Și n-ați depus nici o plângere... n-ați anunțat autoritățile pentru ai depista pe răufăcători?... -- Cu bani se poate închide orice ochi și orice gură, Dragoș... Chiar și ale autorităților... oricare ar fi ele... -- Bine, dar... -- Știi, în timpul acelor nopți înspăimântătoare, ni s-au trimis două „ultimatum”-uri... -- Asta cum mai... -- De fiecare dată am fost atenționați că dacă nu plecăm din sat – cât mai curând – ne vor arde de vii... -- Tatăl tău n-a reacționat în nici un fel?... -- Când a văzut lașitatea de care au dat dovadă „atacatorii” în primele nopți, tata a râs... Fiindcă lui nu-i era teamă de nimeni și de nimic, le-a spus vecinilor – țigani și ei – să le transmită că dacă nu încetează vor avea de-a face cu el... N-a vrut să țină cont de acele „intenții” a-le acelor nenorociți... -- Și?... -- Într-o noapte, prin geamul ferestrei camerei în care dormeam eu, a fost aruncată o sticlă plină cu ceva inflamabil care... In câteva minute camera s-a transformat într-o adevărată torță... -- Păi, și-atunci pe tine cine te-a salvat?... Parcă mi-ai spus că pe-atunci erai „o țigăncușă” foarte mică... -- Așa e, „românașul meu” Dragoș... Pe-atunci, aveam vreo cinci-șase ani, nu țin minte absolut nimic... Eu îți spun doar ce mi-a povestit bunica... Mi-a spus că eu dormeam în timpul ăla... Când ea și cu mama și-au dat seama că vâlvătaia cuprinse-se jumătate din casă – tocmai jumătatea în care se afla camera mea – mama a intrat într-un mare șoc... o panică de nedescris... A fugit afară și alerga prin curte – fără nici o logică – țipând și smulgându-și părul din cap: „aole-o, fata mea... arde Adnana mea”... .............Și-a lăsat privirea în pământ și a început să plângă... În iarbă picurau și scânteiau lacrimi din ochii ei... Dragoș o lăsă să se liniștească singură... După câteva minute – ridicându-și privirea din pământ – îl țintui cu niște ochi ce străluceau ca două picături de rouă și-i zise: -- Trebuie să-ți spun totul, Dragoș... Nu vreau să suferi din cauza mea... Te iubesc atât de mult, încât... -- Până-mi spui „restul totului”, spune-mi cum ai scăpat din... -- Dacă nu era bunica... nu aș mai fi avut ocazia să-ți vorbesc... Ea și-a păstrat luciditatea; ăsta a fost – cred – norocul meu... După ce și-a pus o pătură-n cap, a intrat în camera mea – cuprinsă în totalitate de foc – și apucând în brațe plăpumioara în care eram învelită a sărit cu mine pe fereastră... Drept urmare, în timpul salvării mele, și-a ars mâinile și și-a rupt două coaste... Și toate astea din cauza mea... -- Și, totuși, cum a-ți... -- Nici mama și nici bunica n-au aflat niciodată cine la anunțat pe tata să vină să ne ia de-acolo... Dragoș... Vreau să-ți spun încă ceva... -- Te-ascult... -- După înmormântarea părinților mei... ..............A început să plângă și să tremure... Au trecut câteva minute până s-a liniștit... Apoi, uitându-se cu teamă de jur împrejur a continuat: -- La cimitir, după înmormântarea părinților mei, cine crezi că mi-a pus o mână vânjoasă pe umăr?... -- Nu-ți pot răspunde la întrebarea asta, dar bănuiesc că a fost cineva care dorea să-ți transmită... condoleanțe... -- Nu, Dragoș... -- Atunci?... -- A fost un ticălos care – rânjind – mi-a zis: „N-a fost să fii a mea, dar tot... eu te voi avea înaintea oricarui ticălos care te-o vrea – dacă te-o mai vrea vreunul – după mine”... Din clipa aceea a intrat o frică teribilă în mine... Simțeam permanent o „umbră” în spatele meu... Chiar și în ziua de azi mă simt urmărită, Dragoș... Chiar hăituită... -- Cine este respectivul?... Cum îndrăznește să-mi supere viitoarea româncuță?... Îl cunoști Adnana?... -- Dragoș... Te rog să mă ierți, dar nenorocitul este... -- Cine... -- Este cel care m-a... violat și m-a tâlhărit... -- Cine?... Ăla care a fost „peștele” Ioanei?... -- Da, Dragoș... Despre el este vorba... E fiul unuia dintre „pretendenții” refuzați – de vre-o trei, patru ori – de tata... Ma tem sa nu ne vada cineva...
Posted on: Tue, 03 Dec 2013 16:42:50 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015