Gura lumii e slobodă; fiecare are dreptul la o opinie, dar nu musai şi dreptate. Omul, din plictiseala cu sine, din frustrările vieţii personale, din dorinţa-i exacerbată de cancan, caută lucrurile incitante, preferând bârfa gratuită, chiar dacă nu cunoaşte persoanele în cauză nici cât negru sub unghie, chiar dacă nu are nimic de împărţit cu acestea. Scriam pe facebook, prin toamnă, într-un context diferit, luându-i apărarea unui prieten pe care-l apreciez, astfel: "Ce lesne poate fi judecat şi desfiinţat un om, după aparenţe, fără a i se cunoaşte deloc gândirea, simţirea, aşa, doar din folclorul autohton al gospodinelor care, între două telenovele, ieşit-au la o cafea şi-o bârfă mică pe la poartă." De unde această desfătare a oamenilor de-a te eticheta doar pentru că nu eşti aidoma lor, doar pentru că nu îmbrăţişezi acele lucruri care sfidează o inteligenţă de bun-simţ, preferând, în schimb, a cultiva cele cu rădăcini adânci şi cu ramurile spre înalturi? Am întâlnit de-a lungul vieţii oameni minunaţi, fie din lumea literelor, fie a picturii, fie colegi sau chiar oameni simpli dar frumoşi înlăuntrul lor, oameni care m-au marcat prin bogăţia lor interioară, prin cunoaşterea pe care o aveau; însă, fără excepţie, aceştia îşi atrăgeau, asupră-le, săgeţi înveninate, multă invidie, multă deformare, ironii gratuite, fiind, cel mai adesea, nişte neînţeleşi prin spaţiile înguste prin care trebuiau să-şi facă veacul. Nu mai pun la socoteală bârfele cotidiene de prin mai toate locurile prin care se vor fi găsind oameni pentru care bârfa e precum savoarea piperului şi-a scorţişoarei într-o cupă de vin. Curiozitatea unora nu-şi va fi având măsură. Dar ce bine ar face, lor, precum şi altora, dacă nu şi-ar mai canaliza-o spre niscaiva persoane, ci spre sine şi, mai ales, spre cele durabile-n viaţă, spre propria cunoaştere. Două minute despre ce este bârfa. Merită văzut. youtube/watch_popup?feature=player_embedded&v=8ng5angbV5E..
Posted on: Tue, 18 Jun 2013 16:02:09 +0000