IN SPECIAL PENTRU CEI CARE MA INJURA SA VAD DACA INTELEGETI CE SCRIU IN ARTICOLUL ASTA SI O SA VA DAU O BOMBOANA :)) Care este paradigma cultural-ideologică în care trăim? Mondializarea? Multiculturalismul? Consumerismul? Dar acestea sunt exprimări mult prea generale ale existenței cotidiene, incapabile a exprima un curent de adâncime, o notă specifică distinctă. Cum au avut Renașterea, raționalismul Luminilor sau capitalismul secolului XIX. Doresc să afirm că, în fapt, trăim într-o lume lipsită de o idee forță, capabilă să exprime sensul de acțiune, numitorul comun în stare să coaguleze energii spirituale și materiale. Occidentul și-a consumat aceste experiențe spirituale de adâncime o dată cu ieșirea din zona de interes culturală a existențialismului și structuralismului. Anii 70 au reprezentat epuizarea ultimelor capacități vitale creatoare. Marxismul era mai mult o modă decât un stil al autenticității. Fără Sartre, Gabriel Marcel sau Albert Camus, Occidentul a rămas în cămașa de forță a culturii universitare. Erudiție, adoptarea modelor (nu a modelelor), o cultură alexandrină. La fel și în Europa de Est. Ultimul angajament a fost răsturnarea capitalismului de stat, a birocrației neostaliniste, recuperarea tradiției, sau, după caz, a corectitudinii politice. În rest, nimic. Cred că trăim o epocă, cultural vorbind, fără o coloană vertebrală autentică, o epocă elenistică. Glosare, lipsă de creativitate, erudiție, aliniere. State eleniste, fără Plotin. Imperiu Roman fără nici măcar Cicero sau Tacitus.
Posted on: Wed, 03 Jul 2013 18:32:18 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015