IUBIRI CELEBRE-Liviu Rebreanu, îndrăgostit de o focoasă actriță. sursa:reporterntv.ro El a rămas fidel soției sale, deși faimoase actrițe îi făceau avansuri. Romancierul care l-a creat pe Ion, țăranul român care a fost măcinat întreaga lui viață între dragostea pentru pământ și cea pentru frumoasa satului, Florica, a trăit propriile sale povești de iubire. Era licean în clasa a IV-a când s-a îndrăgostit nebunește de o focoasă actriță dintr-o trupă ambulantă ungurească. „Ingenua trupei, de care m-am îndrăgostit nebunește“, mărturisea liceanul de odinioară. Cu inima bătându-i să iasă din piept, Rebreanu a scris un vodevil. Ion Creangă și-a ales mireasă după „socoteala profesională“. Află detalii inedite despre relațiile amoroase ale marelui povestitor! GALERIE FOTO DIN HUMULEȘTI Apoi, a întâlnit-o pe actrița Fanny Rădulescu, cea care urma să-i devină soție până la sfârșitul vieții. A cunoscut-o la o terasă unde obișnuia să se întâlnească lumea boemă, fiindu-i prezentată de către bunul său prieten Emil Gârleanu. În 1921 s-au căsătorit. Și ea era scriitoare, autoare de proză memorialistică, însă și-a sacrificat cariera, preferând să fie, în primul rând, soție. „Soția unui scriitor trebuie să fie o martiră, o sacrificată, ca să fie folositoare tovarașului ei“, spunea Rebreanu într-un interviu. Își iubea foarte mult soția. Iată ce declarații de dragoste îi făcea marele romancier: „Te iubesc pentru că te iubesc și nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc; aici începe iubirea. Îți mulțumesc din suflet pentru că te iubesc. Acesta e cântecul iubirii“. Cum vedea Rebreanu iubirea adevărată? „Trebuie să trăiești mult, trebuie să suferi mult, trebuie să pricepi mult ca inima ta să fie în stare a primi iubirea. Cei ambițioși, cei mândri, cei obraznici și nerecunoscători nu pot ști ce este iubirea și, așa, cei mai mulți dintre noi abia la vârsta de cincizeci de ani începem să înțelegem iubirea, atunci deci când e prea târziu…” A refuzat avansurile Elvirei Godeanu Niculae Ghera, cel care a realizat singura ediție integrală a operelor lui, a dezvăluit în urmă cu câțiva ani câteva din tainele lui Rebreanu. Iată ce întrebări i-ar adresa el marelui scriitor: „Domnule Rebreanu, nu-s curios de ce d-na Fanny a rupt o umbrelă în capul Puiei Ionescu, numai pentru că biata actriță se îndrăgostise de Domnia Ta. Rețin doar agresivitatea nevestei, suficientă pentru punerea în gardă a soțului. Dar, oare, așa să-mi explic răceala cu care ați evitat orice legătură extraconjugală cu multele dive de la Național, mă refer, în primul rând, la cele care vi s-au oferit pe tavă? (Doamne, și ce femei!...) Prietenii Dumneavoastră, Camil Petrescu și Ionel Teodoreanu, dăduseră iama în ele, pe când Domnia Ta le-ai «răstignit» doar în cărți. Chiar așa? Să fie vorba despre o fidelitate angelică, ori despre o prudență și discreție excesive, caracteristice unui bărbat versat? Oare, acceptând ofertele, v-ați temut ca «după» să nu mai fiți în ochii lor tot atât de mare, cum vă considerau toți? Devotament față de soție sau cruntă timiditate? Altminteri, e greu să pricepi cum poți ocoli «avansurile» Elvirei Godeanu - actriță extrem de frumoasă și talentată, pe deasupra și cu 16 ani mai tânără decât Dumneavoastră - și să cobori la curtea blegoasă a unei cititoare din Țăndărei, cu ifose de scriitoare, pe care soțul, inginer, băiat de treabă, n-o înțelege? (Ca și cum, dacă ar fi înțeles-o, mai stătea careva lângă dânsa!) N-are rost să-i dăm și numele, căci știți Dumneavoastră la cine mă refer: doamna care vă spunea că se culcă cu romanul «Amândoi» sub pernă, că nu-l citește dintr-odată, de frică să nu se termine, aia care vă ruga să-i citiți «Bibeloul» - nu vă uitați urât la mine, că titlul îi aparține -, femeia pe care ați invitat-o la Valea Mare, că altfel se citește o carte împreună. Dar știți ceva? Mai bine s-o lăsăm baltă!. „Tu ești începutul și sfârșitul vieții mele”- Detalii inedite despre povestea de dragoste dintre Eminescu și Veronica Micle Cum a fost salvat manuscrisul romanului „Ion“ Viața lui Rebreanu s-a împărțit între scris, familie și război. În primăvara lui 1918 a fost arestat de nemți. În scrierile sale, romancierul povestește că nemții căutau dovezi de trădare și astfel i-au confiscat toate scrierile sale. Printre ele se afla și manuscrisul romanului „Ion“. Un ofițer german l-a întrebat ce reprezintă hârtiile, la care Rebreanu i-a răspuns că este un roman. Atunci, ofițerul i-a înapoiat manuscrisul, spunându-i că înțelege valoarea lui, întrucât este profesor universitar. Pentru a nu fi judecat pentru dezertare, a reușit să fugă la trupele române. Soția sa, Fanny Rebreanu, a reușit să salveze, pentru a doua oară, manuscrisul romanului „Ion“, pe care l-a ascuns în salteluța fetiței lor, Puia. Conform celor scrise de Fanny Rebreanu, „La treizeci și cinci de ani va fi terminat de dăltuit, în Panteonul prozei românești, acea durabilă coloană de susținere: romanul ION“. Viața unui mare romancier Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885, fiind primul din cei 14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu și ai Ludovicăi. Ambii părinți au constituit modelele familiei Herdelea, care apare în „Ion“, „Răscoala“ și „Gorila“. În anul 1889, familia Rebreanu s-a mutat într-o comună pe valea Someșului. Potrivit lui Rebreanu, „În Maieru am trăit cele mai frumoase și mai fericite zile ale vieții mele. Până ce, cînd să împlinesc zece ani, a trebuit să merg la Năsăud, la liceu.” Inițial, marele romancier a scris în limba maghiară și apoi în cea română. A debutat în presa românească în 1909, în revista „Luceafărul“, cu povestirea Codrea (Glasul inimii). Romanele „Răscoala”, „Jar”, Gorila” și „Amândoi” le-a scris în mare parte la Valea Mare, acolo unde s-a retras, în 1944. „Via de la Valea Mare, scria Fanny Rebreanu, a fost singurul loc în care Liviu al meu s-a simțit cu adevărat fericit… De când și-a cumpărat casa, toate verile până după cules și le petrecea acolo, iar în perioada creației, indiferent de anotimp, șederea la vie se prelungea la 5-6-9, luni, cât era nevoie”. La școala din Valea Mare, Liviu Rebreanu, împreună cu soția sa Fanny, îmbrăcată în costum național, dăruia un premiu în ultima zi a anului școlar, elevului cel mai silitor, dar care era sărac. La 1 septembrie 1944 la Valea Mare, cel care a făsut din dragostea pentru pământ o operă de artă, a încetat din viață. Apoi, a fost deshumat și reînhumat la Cimitirul Bellu din București.
Posted on: Thu, 14 Nov 2013 12:58:48 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015