Karma si vindecarea sufletului Din ce în ce mai multe suflele ce-au venit aici, la Scoala Pamant, si pasesc pe cararile vietii, ajung sa traiasca acel moment în care simt nevoia sa strige cu toata puterea lor: ASA NU SE MAI POATE! ASA - însemnand de fapt primul impuls spre urcarea pe o noua treapta de constiinta. Dintr-un motiv sau altul, Sinele s-a trezit si a vazut deodata realitatea vietii sale, o realitate ce nu-i place, i se pare straina, i se pare creata de altii, si de-asta o numeste “karma” – deci destin impus, plata pentru greseli, în esenta fiind vorba de CONSTRANGERE, indiferent de unde ar veni ea, iar primul gand e ca “de vina e Dumnezeu”, fiindca asta i-a destinat EL, sau sunt ceilati ce l-au adus în “situatia asta”... pentru ca el nu a dorit o asemenea viata. De fapt viata lui era alta! Cat adevar si cata iluzie e în aceasta afirmatie... Sufletul stie ca adevaratul sau scenariu de viata e altul, si anume unul frumos, în care fericirea îi poarta pasii pe carari luminoase. Am fost creati pentru fericire, o stim instinctiv cu toti, de-asta ne-o si dorim atata. Dar… totusi… vedem ca realitatea e uneori diferita, diferita de ce a visat, dorit si merita sufletul! Momentul trezirii e magic, desi deseori nici nu pare. Totusi ceva se întampla, sufletul e atins de o raza luminoasa ce îi da desteptarea. Poate pentru ca a acumulat fapte bune, poate pentru ca într-o doara desi n-avea nicidecum obiceiul, totusi... a soptit o rugaciune, poate ca deodata I-a vorbit foarte ferm lui Dumnezeu cerandu-si dreptul la bucurie, poate pentru ca a zambit cuiva, iar acel suflet i-a fost recunoscator pentru zambet, poate pentru ca energia planetei si a galaxiei s-a amplificat si ne cheama la VIATA, adevarata viata, pe care o cauta din ce în ce mai multe suflete. Motivele trezirii pot fi multe, dar ele chiar nu conteaza, conteaza ca se naste în om dorinta de eliberare, ca pare a se trezi dintr-un vis pentru a ajunge într-o realitate. În mod straniu nici visul, nici realitatea înconjuratoare NU sunt VIATA SA adevarata, adica, cea dorita, visata, cea datatoare de împlinire si pace. Si atunci omul spune NU SE MAI POATE – asta însemnand nimic altceva, decat dorinta intensa de vindecare. Pasul benefic este facut... si de-aici totul depinde numai de el... de urmatoarele sale alegeri interioare. Avem TOTUL în suflet, victoria si înfrangerea. Inconstientul nostru are cheia spre fiecare cale, iar în fata fiecaruia drumul deseori se bifurca, si fiecare drum are zeci de intersectii si poteci ce merg spre tinte misterioase, ciudate, iar sufletul uimit, coplesit si curios... oscileaza, alege, se teme, are curaj, încearca… Si pentru ca în el s-a nascut deja intentia, de fapt dorinta de schimbare, face si primul pas catre ea. Si atunci începe cautarea: o simpla visare, o speranta, o dorinta. Totul la nivel interioar. Apoi... uimirea îl curpinde cand întelege ca universul începe sa-i asculte intentia, ca flashuri din vis devin uneori realitate. Realizeaza ca intentia e creatoare. Astfel pasii sai ghidati în taina de un înger, ce nu e decat îngerul sau pazitor, merg pe carari ce îi scoat în cale ocazii. Ocazii de a se vindeca. Oameni, carti, cursuri, reviste, site-uri… si iar oameni... situatii, scoli, initieri, cuvinte, vise, ocazii... ocazii, ocazii... Dar cel ce alege sa le fructifice e doar el, decizia ii apartine in totalitate! ADIO SI CHIAR DE E GREU, TE ROG NU MAI STA! De ce anume are nevoie sufletul în astfel de momente? De un pic de cunoastere, de un pic de îndrumare de la cei ce s-au eliberat deja, pentru ca doar astfel îsi poate mentine rabdarea, vointa, motivatia, curajul, credinta, acceptarea... ingrediente atat de necesare în schimbarea sa. SCHIMBAREA CREDINTELOR – necesita în primul rand cunoasterea lor. Pare simplu la prima vedere. E suficient sa-ti asculti toate frazele care incep cu NU: “NU cred ca pot face asta, NU merit asta, NU reusesc, NU e de mine desi tare as vrea...” si asa mai departe. Uneori le putem depista singuri, alteori e nevoie de ajutor. Unoeri suntem constienti de ele, alteori sunt bine ascunse in interiorul sulfetului, dar... lucreaza cu spor! Insa schimbarea necesita intotdeauna un efort sustinut si timp. Pentru ca schimbarea credintelor nu poate avea loc decat o data cu trecerea pe un NIVEL DE CONSTIINTA SUPERIOR, cum bine spune Einstein –“ nici o problema nu poate fi rezolvata de la acelasi nivel de constiinta de la care a fost creata”, lucru perfect adevarat. Deci avem nevoie de lectii, de cunoastere, de intelegere... de schimbare... Schimbarea necesita schimbare... Frumos si adevarat! Schimbarea interioara cere o schimbare exterioara, aceasta o data realizata cere o alta schimbare interioara si tot asa, mergem inainte urcand in spirala, astfel ne extindem constiinta. Un nou nivel de constiinta obtinut, nu este capatul scarii, ci doar o noua treapta spre acel capat. Nu putem sari mai multe trepte deodata, e prea riscat, de fapt cred eu, chiar imposibil, pentru ca lumina în astfel de situatii poate sa arda si rezultatul e o suferinta mai mare. Toti urcam treapta cu treapta, ne diferentiaza doar ritmul în care urcam. CE SUNT CREDINTELE? Am spus-o de zeci de ori – energie si informatie imprimate în sufletul nostru. CUM S-AU FORMAT ELE? In copilarie, asta nu mai e un secret, ci un adevar din ce în ce mai cunoscut si atat de necesar cunoasterii parintilor. Ba mai mult noua psihologie transpersonala vorbeste despre scheme mai vechi, despre asa numitele sisteme COEX, cum le numeste Stanislv Grof. Ce e un sistem COEX? E un “sistem psihic de experienta condensata”. Un astfel de sistem este compus din amintiri constiente sau nu, dar totdeauna cu încarcatura emotionala mare din diferite perioade ale vietii. Aceste amintiri adunate la un loc, se aseamana printr-o anumita calitate a trairilor afective sau a senzatiilor fizice, ce sunt rezultatul acestor trairi. Stanislav Grof, este de parere ca aminitirile cu relevanta emotionala nu sunt stocate în inconstient ca un mozaic de engrame izolate, ci sub forma unor “constelatii dinamice complexe”. Sistemele au fiecare o tema a sa de baza care apare de fiecare data, dar e traita, la un nivel diferit. Aceste nivele contin fiecare amintiri ale unor evenimente din diferite perioade de viata, care sunt de fapt variatii ale temei de baza. Spre exemplu nivelurile unui anumit sistem Coex, pot sa contina toate amintirile legate de experientele de înjosire ce le-a avut cineva, ori experiente ce au ca emotie centrala o anxietate ridicata, sau tema respingerii si privarii emotionale care afecteaza capacitatea de a avea încredere în ceilalti, ori situatii ce au generat sentimente de vinovatie. Numarul si natura acestor constelatii Coex, variaza de la o persoana la alta. Pot fi atat negative, dar… slava domnului si pozitive! Ele formand de fapt karma noastra… Stanislav Grof considera ca aceste scheme cu sediul în inconstient, au origini îndepartate, radacinile lor fiind adanci, de fapt ele provin din experienta nasterii. Un sistem Coex fiind conectat psihodinamic cu experinta traita de fat intr-unul din stadiile nasterii. (Detalii gasiti printre alte surse, în cartea Calatoria ultima a lui S Grof, carte ce v-o recomand din tot sufletul, fiind foarte interesanta.) Dar ma întreb atunci, de ce nasterile difera între ele? O nastere grea e un fapt întamplator? Nicideacum! Ea depinde de experinte transpersonale ale sinelui nemuritor ce revine ciclic pe pamant. Deci KARMA. Dar... vestea buna e ca aceasta karma nu e o PEDEAPSA DIVINA, ci o REALITATE PSIHICA ce o purtam fara sa vrem sau sa stim în suflete si de care ne putem elibera. Aceste sisteme info-energetice prezente în noi pot fi schimbate, anulate, facute sa-si piarda puterea de a se repeta. Uneori avem nevoie de un ajutor psihologic, de sustinerea unui specialist, alteori putem face asta si singuri. Însa în ambele cazuri primordiala e cunoasterea si întelegerea faptului ca orice RELATIE cu ceva pamanteam, prin asta întelegand RELATIE INTERUMANA, SITUATIE, OBICEI ce a apartinut vietii noastre are PROPRIUL SAU SUFLET – EGREGOR - ce e creat de noi însine prin traire si sustinut tot de noi prin emotie si gandire, el hranindu-se din sufletul si energia noastra prin INERTIE. Da! Exista un suflet al oricarei relatii, fie de prietenie, iubire, sau ura. Un suflet al unei situatii ce se repeta, suflet ce anima o schema mentala, un suflet al unui obicei ce cu greu îl putem abandona. Betia, fumatul, fricile, iubirile posesive sau cele îngeresti, toate au sufletul lor. De fapt vorbim de sufletul unei scheme – adica de o energie ce sustine o informatie. Cand spunem asta de fapt spunem ca noi dam putere obiceiurilor noastre. Cand CEVA s-a încheiat desi mentalul a hotarat asta, a dat verdictul, si chiar opereaza schimbarea dorita în lumea fizica, “sufletul” acelui CEVA n-a pierit înca, el e înca viu si se agata de noi. Aici se da marea lupta, în asta consta ARTA schimbarii. Daca am sti ca cel mai mare obstacol ce ne tine în loc e REGRETUL greselii, plangerea timpului pierdut, ce oricum nu mai vine-napoi, regret ce implica NEIERTAREA propriului SINE, adica VINOVATIA, poate ne-ar fi mai usor. Acest sentiment echivaleaza energetic cu pretentiile fata de altii, si deci cu atasamentul de problemele lor. Nu, nu trebuie sa ne purtam lacrimile în spate! Nu e folositor! Vinovatia e un sentiment daunator, ea e auto-acuzatie, care întotdeauna implica pedeapsa! Iar aceasta e creata si traita de noi, pentru ca suntem creatori. Poate ca daca am constientiza ca a fi EVOLUAT SPIRITUAL nu înseamna excluderea absoluta a emotiilor negative, ci doar acceptarea lor si prin asta implicit diminuarea lor automata, curgerea lor, sublimarea, puterea de a jongla cu ele, daca e necesar, si întelegerea ca asta face parte din existenta, atunci ne-ar fi mai usor. Daca am fi constienti ca viata e o EXPERIENTA ce contine TOT, iar omul asa e construit, cu iubire, dar si cu agresivitate, cu emotii pozitive, dar si cu negativitate, cu dorinta de a proteja dar si necesitatea de a se apara, cu dorinta de a lupta sau si de a renunta, daca am întelege ca universul e INOCENT fiind dincolo de bine si de rau, ca binele si raul sunt subiectivisme ce apartin acestei lumi si depind de punctul din care privim lucrurile, punct întotdeauna subiectiv si personal, ca obiectivitatea noastra e o iluzie magnifica, dar uneori utila, iar experienta vieti si trairea emotiilor pamatului fac parte din noi, atunci am ajunge sa traim preponderent cu iubirea. Liberi, inocenti, copii ai universului ce suntem... Da! Doar ACCEPTAREA deplina a imperfectiunii noastre, ne determina sa intelegem ca de fapt suntem perfecti! E un paradoxal adevar... Avem în noi si îngeri si demoni, iar asta înseamna perfectiunea, avem în noi si talharul si sfantul, importanta e constientizarea acestora si dobandirea PUTERII DE A ALEGE LIBER ce emotii creem, cand si în ce scop. Si desigur cunoasterea consecintelor care întotdeauna exista. Atunci abia ne vom simti liberi, de vinovatii si neiertari. Atunci abia vom alege preponderent bucuria si vom urca trepte. Atunci, nu ne vom simti vinovati ca am spus uneori “NU”, daca “nu” a spus sufeltul nostru, din ratiuni superioare inaccesibile eului. Atunci, nu ne vom simti vinovati pentru un “DA”, daca “da” e ceea ce ne îndeamna emotiile, dintr-o logica divina a lor. Doar atunci vom întelege cu adevarat ce conteaza. Conteaza? Ce conteaza... Conteaza sa nu fie prea tarziu momentul în care întelegem ca cea mai importanta relatie e cea cu propriul suflet... Relatiile cu ceilalti sunt pe plan secundar... ele ne încatuseaza sau ne elibereaza, ne doboara sau ne înalta, ele sunt totusi ca un val ce vine si pleaca. Ceea ce ramane vesnic cu noi este ce purtam în sufletul nostru. Sufletul ce e si va fi vesnic cu noi în eternitate, prieten sau dusman... Omenirea traieste acel moment magic al dorintei de libertate. Din ce în ce mai multe sufletele îsi cer dreptul lor înascut la vindecare, moment cand întelegem ca sufletul omului e liber, iar viata e o scena pe care ne jucam rolul dat de Sinele propriu, animat de Sinele Lumii si admirat de Sinele Universului....
Posted on: Mon, 28 Oct 2013 06:59:45 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015